De o săptămână, doamna Szekely, cu sprijinul Direcției de Asistență Socială Satu Mare are o casă nouă. O casă frumoasă, la Centrul pentru vârstnici “Liniștea bunicilor”. Aici s-a acomodat, leagă noi prietenii, încearcă să se facă utilă. Se bucură de fiecare zi și ori de câte ori are timp își ia andrelele de tricotat și realizează veste, căciuli, pulovere. În dar pentru prietenii și prietenele sale…
Violența domestică își pune amprenta pe sufletul femeii, ruinează vise, ruinează până la urmă un întreg fir al vieții, un destin. Astăzi ne-am dori, cumva la început de primăvară, să o cunoașteți pe doamna Szekely Iuliana.
Are 66 de ani, face 67 la toamnă, a avut o viață grea, plină de încercări, iar câțiva ani la rând a fost beneficiară a Centrului Social de Urgență pentru Adulți – Adăpostul de noapte. Azi, doamna Iuliana beneficiază de cele mai bune condiții în cadrul Centrului pentru persoane vârstnice “Liniștea bunicilor” din Satu Mare, strada Râtu Mare nr. 1. Tricotează, citește mult, povestește cu ceilalți vârstnici și cu personalul centrului. Ajută la bucătărie, se simte ca acasă.
De loc din Satu Mare, doamna Szekely a lucrat în tinerețe în comerț în Brașov, Sibiu, pe Transfăgărășan. În anul 1984 s-a întors acasă, la Satu Mare. S-a bucurat câțiva ani de o viață frumoasă, alături de partenerul său. S-a bucurat de tot ceea ce înseamnă “familie”. În anul 1995, partenerul său a trecut la cele veșnice și după mai mulți ani a cunoscut un alt bărbat și spera la o viață bună, o viață în care să fie respectată, iubită. Dar relația i-a adus altceva. Șase ani și jumătate de relație îi descrie ca pe o perioadă de coșmar. A fost lovită, jignită, nu a avut voie să meargă la muncă, ci a fost pusă să facă totul în casă. Gătea, făcea curățenie, vopsea garduri, strângea fânul… Făcea și ce face o femeie și ce face în gospodărie un bărbat. Relația s-a încheiat brusc, doamna Iuliana a ales să plece, să scape de calvarul în care trăia.
Se întâmpla în urmă cu trei ani. A plecat la o prietenă de-a sa într-un sat din județ, iar după puțin timp a aflat că poate obține ajutor să depășească acest moment dificil la Adăpostul de noapte din Satu Mare. “M-au primit la adăpost și îi mulțumesc și în ziua de azi Bunului Dumnezeu pentru că m-a îndreptat spre acel loc despre care și în ziua de azi am numai cuvinte de laudă. În adăpost am ajuns în luna august, iar în luna noiembrie, cu sprijinul personalului, am găsit o familie cu doi copii de care am avut grijă șapte luni”.
De o săptămână, doamna Szekely, cu sprijinul Direcției de Asistență Socială Satu Mare are o casă nouă. O casă frumoasă, la Centrul pentru vârstnici “Liniștea bunicilor”. Aici s-a acomodat, leagă noi prietenii, încearcă să se facă utilă. Se bucură de fiecare zi și ori de câte ori are timp își ia andrelele de tricotat și realizează veste, căciuli, pulovere. În dar pentru prietenii și prietenele sale…
