În zilele noastre, un zâmbet alb strălucitor este considerat nu numai un sinonim pentru o bună sănătate orală, ci este înțeles și ca o imagine a succesului și a statutului social. În societatea modernă, se pune din ce în ce mai mult accent pe dinții frumoși, sănătoși, pe care pacienții îi percep ca unul dintre parametrii stării generale de sănătate și, de asemenea, ca un standard estetic necesar.
Cum ajung dinții să se decoloreze?
Culoarea de bază a dinților permanenți este alb fildeș, galben sau cenușiu, cu variații individuale. Tonul gălbui este condiționat de culoarea dintelui (dentină), depinde de grosimea și gradul de transparență (transluciditatea) smalțului, precum și de împrăștierea luminii în smalț și dentină. Nuanța dinților se schimbă în timpul vieții, nu este constantă, iar etiologia originii colorației este multifactorială. De aceea, mulți oameni apelează la procedura de albire dentară.
Decolorările pre-eruptive pot fi cauzate de medicamente, aportul excesiv de fluor, defecte de dezvoltare ale smalțului sau dentinei, traumatisme sau inflamații ale unui dinte temporar care se află în imediata apropiere a germenului unui dinte permanent.
Decolorarea post-eruptivă poate fi cauzată de pigmenți. Cele mai frecvente surse de coloranți sunt cafeaua, ceaiul, unele condimente, produsele din tomate, vinul roșu și sfecla roșie, afinele, produsele din tutun și unele produse de igienă orală și cosmetice. Pigmenții aderă la suprafața smalțului, mai târziu pătrund în substanța interprismatică, iar cu cât molecula lor este mai mare, cu atât se pot lega mai bine.
Decolorarea exogenă poate fi evitată prin măsuri de rutină (ajustarea dietei), o igienă orală perfectă la domiciliu, iar unele decolorări pot fi îndepărtate și de un igienist dentar în timpul procesului de sablare, realizat în cadrul tratamentului de profilaxie Cluj.
Albirea dinților – ce trebuie să știi despre această procedură?
Albirea dinților este pur și simplu un proces chimic în care substanțele care cauzează decolorarea dinților sunt schimbate în substanțe mai deschise sau incolore. Se face distincție între două tipuri de albire – externă și internă. Albirea externă lucrează pe suprafața dintelui, iar în cazul albirii interne, agentul este introdus în cavitatea endodontică. Există două metode de bază de albire, acasă și la cabinetul stomatologic.
Dacă pacientul este interesat de albirea dinților, trebuie să aibă loc întotdeauna o examinare de către un stomatolog. Albirea nu este recomandată dacă pacientul prezintă un nivel insuficient de igienă, gingivită, parodontită, carii netratate, coroane sau obturații imprecise, hipersensibilitate dentinară, defecte cervicale sau suferă de afecțiuni generale grave care nu pot fi compensate prin medicație.
Albirea dinților poate fi însoțită de sensibilitate, care apare cel mai adesea a doua zi și se manifestă adesea prin furnicături ale dinților sau sensibilitate la frig. Acestea nu durează de obicei mult timp, iar gradul de sensibilitate poate varia foarte mult în rândul pacienților.
