O zi aparte a avut loc, la sfârșitul acestei săptămâni, la Adăpostul de Noapte din Satu Mare. Beneficiarii centrului au fost sărbătoriți cu mâncare gătită la ceaun și muzică live, într-un eveniment organizat cu prilejul Zilei persoanei fără adăpost.
Gestul, mai mult decât simbolic, a avut rolul de a le reaminti acestor oameni că viața poate fi reconstruită pas cu pas, chiar și după cele mai grele încercări. În ultimul an, 19 persoane care au trecut pragul centrului au reușit să se reintegreze social. Oameni de toate categoriile au ajuns la adăpost— de la cei fără familie și sprijin, până la profesori, ingineri sau tineri din familii înstărite care, din diverse motive, și-au pierdut drumul.
Beneficiarii, îndrumați de Nicu Creț, coordonatorului adăpostului, au pregătit, la sfârșitul acestei săptămâni, mâncare la ceaun din ingrediente cultivate chiar în grădina adăpostului. El a spus că mulți dintre cei ce ajung la adăpost își găsesc acolo speranța, reușind, astfel, să își redescopere demnitatea.
Adrian Bălaj, directorul Direcției de Asistență Socială Satu Mare, a precizat că, în prezent, sunt 50 de persoane în adăpost, însă, odată cu sosirea iernii, numărul lor crește semnificativ.
Pe lângă adăpostul de noapte, a fost înființat și un centru de zi, unde beneficiarii pot participa la activități de terapie ocupațională: grădinărit, artizanat sau alte lucruri practice. Și mulți dintre cei care reușesc să-și refacă viața ajung să-și închirieze o locuință sau chiar să-și cumpere o casă la sat.
„Eu m-am născut în Lazuri și părinții mei au fost cam săraci. Tatăl meu a fost ciurdar, mama mea bucătăreasă acasă, făcea mâncare. La un timp am ajuns și pe străzi, îmi plăcea să trăiesc mai mult la casa de copii, că acolo aveam școală. Am auzit despre adăpostul de noapte când am fost pe străzi, în Satu Mare. O doamnă m-o adus la adăpostul de noapte și am ajuns să cunosc adăpostul de noapte. Asta o fost în 2012. Acum, cât a fi, a fi. După aceea, să mă ajute Dumnezeu să ajung și eu cineva în viață. Chiar mi-aș dori să ajung și eu unde să stau și să am casa mea. Asta depinde de mișcarea mea, gândurile mele, activitățile mele. Nu îi așa ușor să îți faci bani de o casă sau de o masă”, a mărturisit un beneficiar al Adăpostului de noapte.
