O sătmăreancă în vârstă de 42 de ani este „minunea de la Satu Mare”. Ea a supraviețuit unui accident vascular cerebral grav și spune că experiența prin care a trecut i-a schimbat complet viața. Astăzi, după luni de recuperare, vrea să fie alături de oameni aflați în situații similare și să îi ajute să își recapete speranța.
Totul s-a întâmplat în urmă cu aproximativ un an și jumătate, într-o dimineață, la ora 6.00, când Daniela Nilvan pleca spre Cluj împreună cu fiica ei, acum în vârstă de 22 de ani. Tânăra urma să se cazeze la cămin, fiind studentă la Facultatea de Medicină. În timp ce conducea mașina, în zona localității Acâș, femeii i s-a făcut brusc rău.
Ea a început să simtă o slăbiciune puternică în partea stângă a corpului, iar la scurt timp și-a pierdut vederea. Fiica ei a încercat să țină volanul, însă mașina a scăpat de sub control. În cele din urmă, au reușit să oprească autoturismul și au sunat la 112.
Daniela a fost preluată de ambulanță, iar primele diagnostice au fost de „cădere de calciu”. Ea a fost transportată la spitalul din Tășnad, unde i s-a spus din nou că ar fi vorba despre aceeași problemă. Ulterior, medicii de acolo au decis că nu există aparatura necesară pentru investigații și au trimis-o mai departe.
Abia în jurul orei 12.00 a ajuns la Unitatea de Primire Urgențe din municipiul Satu Mare. Daniela spune că a rămas ore întregi fără să fie investigată corespunzător. Momentul critic a venit în jurul orei 19.00, când s-a dus până la baie și s-a prăbușit.
Fiica ei și o infirmieră au observat imediat că situația este gravă, iar atunci femeia a fost preluată de medici. După evaluare, i s-a spus că va fi transferată la Oradea și că șansele de supraviețuire ar fi de doar 1%, însă medicii au decis că, fiind atât de tânără, merită încercată intervenția.
Daniela povestește că în acele momente, la Satu Mare, nu a simțit prea multă umanitate în jurul ei, însă își amintește cu recunoștință de infirmiera care a ajutat-o și de asistentul de pe ambulanță care a însoțit-o până la Oradea. Deși nu îl putea vedea, îi auzea vocea și spune că acel om i-a fost un sprijin real pe tot drumul. După ce s-a recuperat, l-a căutat și l-a sunat personal pentru a-i mulțumi.
La Oradea, medicii au intervenit rapid și i-au făcut procedura de trombectomie, care i-a salvat viața. În mod surprinzător, a reușit să treacă peste AVC fără sechele grave. Daniela spune că supraviețuirea a fost o minune. „Singurul care m-a ținut în viață a fost Dumnezeu”, mărturisește sătmăreanca.
După această experiență, viața ei a luat o altă direcție. Economist de profesie, a lucrat mulți ani într-o bancă, însă spune că a renunțat și a ales alte locuri de muncă unde s-a suprasolicitat pentru a-și crește singură fiica. Privind în urmă, spune că și-a neglijat sănătatea și că aceasta a fost o greșeală.
Astăzi lucrează la Salonul Elena Belleza, unde face masaj, și îi mulțumește proprietarei Elena pentru șansa oferită după această perioadă dificilă. În același timp, Daniela a decis să își continue studiile. S-a înscris la o formă de învățământ de zi în domeniul balneokinetoterapiei și recuperării medicale, pentru a putea ajuta oameni care trec prin situații similare.
Pe plan spiritual, spune că un rol important în viața ei l-a avut întâlnirea cu preotul Gheorghe Simion, pe care l-a cunoscut în anul 2018, în perioada în care lucra la bancă. El a fost și este, în continuare, spune ea, un sprijin în momentele dificile.
Astăzi, Daniela spune că a ales să nu judece pe nimeni pentru ceea ce s-a întâmplat și încearcă să rămână un om bun. Mesajul pe care îl transmite tuturor este simplu: oamenii ar trebui să fie mai atenți unii cu alții, să spună mai des „te iubesc” și să prețuiască fiecare moment.
Întreaga poveste poate fi urmărită în videoreportajul de mai jos.
