VIDEOREPORTAJ. Sătmărean de 91 de ani, umilit de stat. A luptat ani întregi să demonstreze că e grav bolnav: „Dacă nu ai bani, te lasă să mori”

La 91 de ani, Valeriu Grigor spune că fiecare mișcare îi provoacă durere. Nu se mai poate îngriji singur, trăiește cu o sondă urologică permanentă și depinde zilnic de ajutorul altor oameni. Însă cea mai grea povară nu a fost boala, ci lupta dusă ani la rând cu instituțiile statului pentru a demonstra că are nevoie de ajutor.

Totul a început după ce, în 2 noiembrie 2019, și-a pierdut soția. A rămas singur, iar în următorii doi ani starea lui de sănătate s-a degradat dramatic. În 2021, la 85 de ani, spune că nu se mai putea ridica din pat și că singura soluție era obținerea unui certificat de handicap grav cu asistent personal.

Mai mulți medici specialiști l-au consultat și au ajuns la aceeași concluzie: are nevoie de un asistent personal dacă mai vrea să poată trăi în condiții decente. Recomandările medicale au fost însă ignorate, susține bătrânul, atât de ancheta socială, cât și de comisia de evaluare.

Convins că i s-a făcut o nedreptate, a mers în instanță. Tribunalul i-a respins acțiunea, însă ulterior Curtea de Apel Oradea i-a schimbat încadrarea din handicap accentuat în handicap grav. Chiar și așa, nu a primit asistent personal, deoarece, potrivit documentelor aflate la dosar, ancheta socială arăta că se deplasează și se descurcă singur.

„În 2021 am început demersurile pentru că nu mai eram capabil să mă ridic din pat, mă târam și plângeam. Șase medici specialiști au scris că am nevoie de asistent personal dacă mai vreau să trăiesc. Totuși, recomandările lor nu au fost luate în seamă. Tribunalul mi-a respins contestația, iar la Oradea mi-au dat handicap grav, dar fără asistent personal, pentru că în ancheta socială scria că nu am nimic. Numai că oamenii care au făcut ancheta nici măcar nu au venit la mine acasă să vadă în ce stare eram.”

Au trecut doi ani, iar certificatul a trebuit reevaluat. De această dată, două persoane din comisie au venit la domiciliul său. Spune că au văzut în ce stare se află și că au plecat plângând. Cu toate acestea, decizia a rămas aceeași: handicap grav, dar fără asistent personal.

Între timp, starea lui de sănătate s-a agravat, iar astăzi trăiește cu o sondă urologică permanentă.

„Au venit la mine, au văzut că am picioarele umflate, că mă doare tot corpul și au ieșit cu lacrimi în ochi. Totuși, iar mi-au dat handicap grav fără asistent personal. Acum am ajuns să trăiesc cu sondă urologică pentru tot restul vieții. La 91 de ani, medicii mi-au spus că nu mai pot fi anesteziat pentru că risc să nu mă mai trezesc.”

În toți acești ani, spune că nu a încetat să ceară explicații și să reclame ceea ce considera a fi un abuz.

„Am depus zeci de sesizări. Ani de zile am scris peste tot și am încercat să înțeleg de ce mi se refuză un drept pe care medicii spuneau că îl merit.”

„Dacă nu ai bani, te lasă să mori”

Valeriu Grigor susține că ceea ce i s-a întâmplat lui nu este un caz izolat și vorbește despre un sistem în care oamenii vulnerabili ar fi fost dezavantajați în favoarea celor cu relații.

Afirmațiile sale vin în contextul verificărilor făcute în județul Satu Mare la sfârșitul anului 2025. Atunci, autoritățile au reevaluat 1.103 dosare de handicap, iar 432 au fost anulate sau reîncadrate. Cele mai multe modificări au vizat certificatele de handicap grav cu asistent personal. Prefectura Satu Mare preciza atunci că reevaluările au avut la bază verificarea documentelor medicale, existând și situații de deces sau suspendare a drepturilor pentru neprezentarea la reevaluare.

Pentru bătrân, însă, explicația este alta.

„Asta se întâmplă în Satu Mare. Dacă nu ai bani, te lasă să mori. Am auzit de atâtea ori: «dă banii, că altfel nu se poate». Certificatele de handicap grav cu asistent personal nu ajungeau la oamenii care nu mai aveau mâini, picioare, ochi sau care aveau răni deschise și aveau nevoie disperată de ajutor. Ele ajungeau la neamurile șefilor și ale elitei din Satu Mare.”

De altfel, Valeriu Grigor a dat și un exemplu. El susține că în timp ce se lupta să obțină certificatul, două persoane i-ar fi promis că ,,îi rezolvă” problema în schimbul unei sume de 5.000 de euro.

„M-au pus într-o mașină doi domni și mi-au spus că mă rezolvă, doar că trebuie să plătesc 5.000 de euro. Mi-au spus că pot plăti în două rate și că ei îmi aduc certificatul acasă. Eu nu am dat bani și dosarul mi-a fost respins. Știu că noi, bătrânii, suntem o povară pentru societate, dar veniți să vedeți cum trăiesc.”

„Nu pot pleca în mormânt până nu aflu de ce am fost atât de chinuit”

După ani de procese, contestații și reevaluări, Valeriu Grigor a obținut, în cele din urmă, certificatul de handicap grav cu asistent personal. Dar spune că ,,victoria” a venit prea târziu.

Astăzi, în fiecare dimineață, o femeie vine timp de trei ore pentru a-i administra tratamentul și pentru a-l ajuta cu sonda urologică. Seara, un alt îngrijitor îl ridică din pat, îi schimbă scutecul și îi dă medicamentele. Pentru fiecare dintre ei plătește câte 30 de lei pe oră.

„Acum am certificatul definitiv, dar nu pot pleca încă în mormânt până nu aflu de ce am fost atât de chinuit. Orice mișcare este o suferință. Nu mai am nimic în organism care să fie sănătos. Fără oamenii care vin dimineața și seara să mă ajute, nu aș putea să trăiesc.”

În videoreportajul de mai jos, Valeriu Grigor își spune, cu propriile cuvinte, povestea unei lupte care a durat ani întregi pentru un drept pe care spune că l-a obținut prea târziu.