În Țeghea, sat aparținător comunei Craidorolț, viața se măsoară astăzi în doar câteva gospodării locuite. Oamenii din sat spun că au mai rămas efectiv aproximativ 18-20 de persoane, dintre care doar două au mai puțin de 30 de ani. Restul sunt, în cea mai mare parte, vârstnici. În urmă cu câteva decenii, situația era cu totul alta: în anii ’50-’60 satul avea în jur de 200 de locuitori, iar datele statistice indică aproximativ 285 de persoane în 1966.
Depopularea s-a accentuat treptat. În 1992, Țeghea mai avea 44 de locuitori, în 2002 erau 59, iar recensământul din 2011 a înregistrat 49 de persoane. La recensământul din 2021 mai figurau oficial doar 31 de locuitori. Numărul celor care trăiesc efectiv aici în prezent ar fi însă și mai mic.
Agricultura a rămas principala ocupație
Cei rămași în Țeghea trăiesc în principal din agricultură și creșterea animalelor. Două gospodării au mai multe vaci, iar laptele produs aici este dus și în mai multe sate din zonă. Este una dintre puținele activități economice care mai leagă satul de localitățile din jur.
În sat nu mai există nici măcar un magazin alimentar, însă oamenii s-au organizat între ei. O localnică merge de obicei la Craidorolț pentru cumpărături și, atunci când poate, aduce alimente și pentru ceilalți săteni, în funcție de ce are nevoie fiecare.
Izolarea se simte în lucrurile obișnuite ale vieții de zi cu zi. Craidorolțul, unde oamenii pot face cumpărăturile curente, se află la aproximativ 4 kilometri. Pentru magazine mai mari, servicii sau eventuale locuri de muncă, distanțele cresc: Tășnad este la circa 21 de kilometri, Carei la aproximativ 30, iar municipiul Satu Mare la aproape 38 de kilometri.
Trei biserici, dar tot mai puțini credincioși
Trecutul satului se vede poate cel mai bine în bisericile sale. Țeghea a fost o localitate mixtă, în care s-au vorbit de-a lungul timpului atât limba română, cât și limba maghiară, lucru confirmat și de structura confesională a comunității. Numele maghiar al localității este Krasznacégény.
Astăzi, însă, numărul credincioșilor este atât de mic încât viața religioasă aproape a dispărut. Localnicii spun că în biserica reformată nu se mai țin slujbe, la fel nici în biserica ortodoxă. Doar la biserica romano-catolică mai are loc o slujbă aproximativ o dată la două săptămâni, iar uneori participă o singură persoană sau cel mult două.
Biserica reformată este, în același timp, unul dintre cele mai valoroase monumente ale satului. Un studiu al Muzeului Județean Satu Mare datează construcția în jurul mijlocului secolului al XIII-lea, în stil romanic târziu, ceea ce o plasează printre cele mai vechi lăcașuri medievale din județ. În interior se păstrează și un clopot turnat în 1805.
Pe teritoriul localității se află și Mănăstirea Țeghea, așezământ ortodox înființat în anii ’90. Piatra de temelie a actualului complex monahal a fost pusă în 1995, iar ulterior au fost ridicate o biserică de lemn, chilii și alte clădiri.
Un sat vechi de peste șapte secole
Țeghea este atestată documentar încă din 1279. De-a lungul timpului, satul a aparținut unor structuri administrative diferite și a avut o comunitate româno-maghiară mult mai numeroasă decât cea de astăzi. În urmă cu doar câteva generații, ulițele erau pline de oameni, iar bisericile deserveau comunități care astăzi aproape că au dispărut.
Acum, copiii și tinerii sunt o raritate, slujbele din biserici s-au rărit sau au încetat, iar gospodăriile locuite sunt tot mai puține. Au rămas agricultura, câteva animale, oamenii în vârstă și clădirile care amintesc de perioada în care Țeghea era un sat cu câteva sute de suflete.


Asa-i cand ai trei biserici dar nici nici macar o scoala sau dispensar. O catedrala le mai lipsea, chiar si una mai micuta…. .