Un joc de societate cu reguli scrise pentru opt ani, primit de un copil de cinci, ajunge de obicei pe raft înainte de Revelion, după două partide în care adulții au încercat să simplifice regulile din mers, iar copilul a pierdut de fiecare dată. Aceeași soartă o au jucăriile cu baterii care repetă aceeași melodie, impresionante în prima seară și previzibile după a treia, sau cadourile cumpărate „pentru mai târziu”, pe care copilul nu le poate folosi încă fără ajutor.
Când alegi cadouri de Crăciun pentru copii, merită urmărite câteva criterii mai importante decât ambalajul sau numărul de piese. Primul este dacă jucăria se poate adapta pe măsură ce copilul crește. Al doilea este dacă jocul îl aduce la masă cu cineva sau îl lasă singur cu o funcție repetitivă. Al treilea este potrivirea cu etapa în care se află copilul acum, nu cu cea în care va fi peste un an. La acestea se adaugă siguranța, un criteriu care nu ține de interesul copilului, dar care decide dacă obiectul rămâne în casă.
Reguli de bază și reguli complete în aceeași cutie
Ghidurile de specialitate pentru familii revin des la o observație: jocurile cu niveluri de dificultate ajustabile nu sunt „depășite” repede de copil. Observația vine din experiența recenzenților de jocuri, nu din cercetare, dar orice părinte o poate confirma. Un joc care începe cu o variantă simplă și permite adăugarea treptată de reguli, cărți sau obiective își schimbă natura de la o lună la alta, iar copilul care l-a primit în decembrie îl regăsește în martie ca pe un joc ușor diferit.
Pe rafturile etichetate drept jocuri de societate copii stau laolaltă titluri cu un singur mod de joc și titluri care oferă două sau trei variante, iar diferența se vede rareori pe fața cutiei. Ea apare în instrucțiuni: o variantă pentru cei mici, una cooperativă, în care toți jucătorii câștigă sau pierd împreună, și una competitivă pentru mai târziu. Aceeași logică funcționează și dincolo de jocurile cu tablă: un joc de memorie la care poți începe cu șase perechi de cartonașe și ajunge la treizeci, un tangram cu figuri de dificultate crescătoare sau un set de cuburi care trece de la turnuri la construcții după model.
Jocul care are nevoie de un adult la masă
O parte din longevitatea unui joc de societate vine din faptul că nu se poate juca de unul singur. Un comentariu semnat de patru cercetători în psihologia dezvoltării și publicat de Brookings în 2018 trece jocurile de societate printre cele asociate cu învățarea, mai ales când sunt jucate împreună cu alții. Ideea se potrivește cu experiența multor familii: un joc care cere așteptarea rândului, numărarea căsuțelor cu voce tare și acceptarea unei partide pierdute în fața altcuiva devine o activitate comună, nu doar un obiect.
Consecința practică pentru cel care face cadoul este că jocul de societate „consumă” și timpul adulților. Un joc cu partide de zece-cincisprezece minute are mult mai multe șanse să intre în rutina serilor de ianuarie decât unul care cere o oră și o masă eliberată complet. Un dar de la bunici trăiește mai mult când primele partide se joacă chiar cu ei, în vacanță, iar copilul învață regulile de la cineva care are răbdare să le repete.
Potrivirea cu ce face copilul în aceste săptămâni
Jucăriile cumpărate cu un pas prea departe în viitor ajung în cutie pentru că îi cer copilului ceva ce nu poate face încă singur: să citească instrucțiunile, să manevreze piese mici, să urmărească o regulă cu trei condiții, în timp ce una mult sub nivelul lui își pierde farmecul din prima zi.
Un copil care tocmai a descoperit numerele va reveni la un joc cu zaruri și numărat, iar unul care inventează povești cu figurine va folosi mai mult un set de joc de rol decât un joc cu reguli fixe. Un copil care își petrece după-amiezile desenând va prelungi interesul pentru o tablă magnetică sau pentru un set creativ mult după sărbători.
Ce scrie pe cutie și cât rezistă jocul
Pe cutia unui joc stau două informații de vârstă care spun lucruri diferite. Recomandarea de vârstă a jocului descrie cât de complicate sunt regulile, iar avertizarea privind piesele mici sau sforile lungi ține de siguranță. A doua contează mai ales când în casă e și un frate mai mic, care poate ajunge la piesele jocului primit de cel mare. Noul regulament european privind siguranța jucăriilor, aplicabil din august 2030, nu schimbă deocamdată nimic aici: avertizările se citesc pe etichetă și în instrucțiuni, ca până acum.
Merită verificat și ce se întâmplă cu jocul după prima seară. Cutiile cu compartimente pentru fiecare tip de piesă, cărțile groase care nu se îndoaie la primele partide și pionii suficient de mari pentru mâinile unui copil de cinci ani fac diferența dintre un joc care rămâne complet până în primăvară și unul căruia îi lipsesc jumătate din piese în februarie.
Când cel care dăruiește vede copilul doar de câteva ori pe an
Nașii, unchii sau prietenii de familie care nu urmăresc zi de zi ce face copilul riscă cel mai mult să aleagă un cadou nepotrivit etapei. O soluție simplă este o întrebare adresată din timp părinților, nu despre „ce îi place”, ci despre ce a folosit copilul cel mai mult în ultima lună. Cine preferă să lase alegerea complet în seama familiei poate apela la voucherele cadou pe care le vinde EvaWoodToys.ro, iar decizia despre jocul concret rămâne la părinții care știu dacă cel mic este pregătit pentru reguli cu mai multe etape sau are încă nevoie de piese mari.
Dacă alegi totuși un joc anume, deschide instrucțiunile înainte de a-l împacheta și verifică dacă există o variantă simplificată pentru jucătorii mai mici. Dacă lipsește, notează pe o foaie două-trei reguli de pornire și pune-o în cutie, astfel încât prima partidă să poată începe chiar în seara de Crăciun, fără ca adulții să improvizeze.
