Cazurile recente în care copii sau adolescenți au ajuns la școală cu cuțite, inclusiv situația în care un elev și-a înjunghiat profesoara și un coleg, ridică întrebări serioase despre cauzele violenței juvenile și despre semnele care ar putea fi observate înainte ca o situație să degenereze. Dr. Cristian Tallian, șeful Secției de Psihiatrie a Spitalului Județean Satu Mare, explică pentru PortalSM că astfel de comportamente nu pot fi puse pe seama unui singur factor.
Întrebat dacă, în astfel de cazuri, este vorba despre boală psihică, furie acumulată, influența anturajului, traumă sau o combinație a acestor factori, medicul spune: „Probabil este vorba de o combinație. Niciodată nu putem simplifica aceste cazuri la o singură problemă din viața copilului.”
Un rol important îl poate avea și mediul în care crește copilul. „În general, vorbim de copii sau adolescenți care pot avea un mediu familial nu foarte organizat și nu foarte empatic, care să-i determine să ajungă la astfel de acte”, spune acesta.
Internetul și modelele pe care adolescenții le preiau
În discuția despre factorii care pot influența comportamentul unui adolescent, dr. Tallian atrage atenția și asupra conținutului la care copiii au acces.
„Mass-media zilelor noastre nu este prea favorabilă în acest sens, fiindcă se pot accesa conținuturi foarte nocive pentru tânăra generație, care pot constitui modele improprii, preluate foarte ușor și fără discernământ”, a declarat dr. Tallian.
La această vârstă, spune medicul, tocmai capacitatea de a evalua consecințele propriilor acțiuni este încă în formare.
Nu orice act violent înseamnă boală psihică
Întrebat dacă un copil care comite un astfel de act trebuie considerat automat bolnav psihic, dr. Cristian Tallian răspunde:
„Pot avea la bază afecțiuni psihiatrice, dar nu exclusiv. Nu aș putea să spun că toate aceste acte au în spatele lor o afecțiune psihiatrică juvenilă.”
Printre tulburările care pot favoriza reacțiile impulsive se numără ADHD-ul.
„Impulsivitatea acestor copii și adolescenți este mult mai mare față de media populației și ei acționează rapid, impulsiv, fără să se gândească la consecințe.”
Medicul amintește și tulburările de conduită, care pot avea cauze complexe, de la factori genetici până la mediul familial și modelele comportamentale pe care copilul le vede în jurul său.
Un copil liniștit poate ascunde multă furie
Întrebat dacă un copil aparent liniștit și fără probleme vizibile poate ascunde o agresivitate puternică, medicul spune:
„De multe ori, copiii care sunt aparent liniștiți, poate chiar tăcuți, pot dezvolta agresivitate.”
În spatele acesteia se pot afla frustrări, umilințe sau agresiuni repetate. Uneori, semnele apar treptat, prin schimbări mici de comportament, care pot fi ușor trecute cu vederea de cei din jur.
Bullying-ul poate transforma victima în agresor
Întrebat cât de mult poate conta bullying-ul și dacă o victimă poate ajunge, la rândul ei, agresor, medicul spune:
„Copiii care sunt victime ale bullying-ului sau sunt agresați într-un anumit fel devin, la rândul lor, agresori. Este, din păcate, un tipar de comportament destul de des întâlnit.”
Iar efectele unor astfel de experiențe pot merge mult dincolo de perioada școlii.
„Bullying-ul este foarte periculos, fiindcă niciodată nu știm care sunt consecințele și care sunt ecourile în sufletul copilului respectiv și ce anume poate să producă.”
Când retragerea adolescentului devine motiv de îngrijorare
Mulți părinți consideră normal ca adolescentul să petreacă mai mult timp singur sau să prefere grupul de prieteni în locul familiei. Tocmai de aceea, semnele unei probleme pot fi greu de diferențiat de comportamentul obișnuit al vârstei.
Întrebat unde se termină comportamentul normal și unde începe un real motiv de îngrijorare, dr. Tallian explică:
„La adolescenți este foarte greu să observi aceste semne, fiindcă ei sunt, prin definiție, mai retrași, grupul de tineri este preferatul lor, iar relația dintre părinte și adolescent cunoaște, în general, o distanțare mai substanțială.”
În aceste condiții, medicul consideră esențial ca părinții să păstreze legătura cu adolescentul.
„Este foarte important să rămânem în contact cu adolescentul.”
Schimbările bruște de comportament și iritabilitatea accentuată pot fi printre semnalele care merită urmărite.
„Un adolescent poate să devină mai irascibil sau poate să-și schimbe comportamentul de la o zi la alta. Există totuși niște semne premonitorii care pot să atragă atenția părinților, educatorilor și profesorilor că ceva nu este bine în sufletul acelui copil.”
Pedeapsă sau tratament?
Întrebat cum ar trebui privită răspunderea unui minor care comite o faptă gravă, inclusiv în situația în care își atacă profesoara sau un coleg, medicul spune:
„Trebuie să fim foarte atenți în momentul în care dăm un verdict. Orice minor care comite un act penal trebuie expertizat.”
În astfel de cazuri, expertiza medico-legală psihiatrică este cea care stabilește dacă minorul a avut discernământ în momentul comiterii faptei și în ce măsură acesta era dezvoltat.
În privința unei eventuale pedepse, dr. Tallian atrage atenția că trebuie luat în calcul și efectul asupra viitorului adolescentului.
„Pedeapsa penală este cu semnul întrebării dacă are o legitimitate sau are efecte suficiente pentru viitorul copilului sau adolescentului.”
Medicul consideră că, în astfel de situații, este importantă și o abordare psihologică sau psihiatrică, tocmai pentru a identifica motivele care au stat în spatele gestului violent.
Ce trebuie să facă un părinte care se teme de propriul copil
Întrebat ce ar trebui să facă un părinte care ajunge să se teamă de propriul copil, pentru că acesta a devenit agresiv și greu de controlat, dr. Tallian răspunde:
„În primul rând, să stea de vorbă cu copilul.”
Una dintre problemele pe care medicul spune că le observă tot mai des este distanțarea dintre părinți și copii.
„Se pierde acest contact între părinte și copil. Se diluează foarte mult. Ajungem noi, ca părinți, să nu ne mai cunoaștem copilul după o anumită perioadă.”
Dacă situația nu poate fi gestionată în familie, următorul pas este ajutorul unui specialist.
„Un psiholog care are experiență în munca aceasta, în terapia cu copii sau în evaluare, poate să ne ajute, să ne dea sfaturi, fiindcă nu întotdeauna un părinte vede foarte bine și obiectiv problemele, mai ales că este implicat emoțional.”
Profesorii pot vedea semne pe care părinții le ratează
În afară de familie, un rol important îl au profesorii, care văd copilul zi de zi și pot observa schimbări care acasă nu sunt la fel de evidente.
„Aș sublinia rolul pedagogilor și al cadrelor didactice, fiindcă ei sunt cei care văd comportamentul zilnic și își pot da seama de acele semne mici care pot să trădeze o problemă reală a copilului.”
Pentru dr. Cristian Tallian, intervenția cea mai eficientă apare atunci când familia, școala și specialiștii nu acționează separat.
„Conlucrarea între părinte, profesor și, eventual, psiholog este întotdeauna cea mai eficientă cale de a rezolva problema.”
Teorie știm cu toții. Baiul e că practica ne omoară. La acest nivel de psihiatrie pentru minori județul e praf. Doctori avem, drept nu destui. Ajungi să dai o cărută de bani, sute de lei pe o ședință (pentru că nu decontează casa de sănătate) și constați că ai dat banii dar nici problema nu s-a rezolvat. Și terapia dacă e cazul e vorba de multe-multe ședințe. Același lucru cu bully-ingul din școli și cu ce face poliția preventiv. Că vedeți că și la clasa elevului din Bistrița au fost și nimeni nu a sesizat nimic. Facem ca să bifâm că s-a făcut.