Tompa, cătunul uitat din județul Satu Mare, ascunde povești despre oameni, familii și o comunitate care a existat cândva pe dealurile din apropierea localității Turț. Reporterii PortalSM au revenit în acest loc, alături de alți iubitori de drumeții, de această dată însoțiți de doi oameni care au crescut aici și care își amintesc cum era viața în mica așezare. Unul dintre ei, Petre Farcaș, a povestit inclusiv cum a luat naștere cătunul și cum bunicul său ar fi fost primul om care s-a stabilit în Tompa.
Potrivit poveștii transmise în familie, bunicul lui Petre Farcaș a ajuns primul pe aceste dealuri, unde și-a construit inițial o colibă. Ulterior, a ridicat o casă, și-a întemeiat o familie și a început o viață într-un loc izolat, în mijlocul naturii. Cu timpul, au venit și alte familii, au apărut noi gospodării, iar așezarea s-a transformat într-o mică comunitate.
Petre Farcaș a crescut în Tompa și își amintește cum oamenii conviețuiau, cum se ajutau unii pe alții și cum reușeau să treacă peste greutățile vremii. Viața nu era deloc ușoară. Oamenii trăiau în principal din agricultură și creșterea animalelor, iar multe dintre lucrurile necesare traiului erau produse chiar în gospodării.
La un moment dat, Tompa avea 17 case, în care trăiau familii numeroase. Existau meșteșugari, tâmplari, oameni care construiau case, făceau căruțe sau prelucrau pieile animalelor. În cătun funcționau inclusiv o pălincie și o vâltoare, iar comunitatea reușea să se gospodărească în mare parte singură.
S-a întors în Tompa și a reabilitat o casă veche
Cu trecerea anilor, oamenii au început să părăsească așezarea, iar casele au rămas, una câte una, pustii. Astăzi, multe dintre ele sunt în ruină, iar Tompa nu mai figurează ca localitate pe hartă.
Petre Farcaș nu a uitat însă locul copilăriei. A reabilitat o casă veche din Tompa și revine aici ori de câte ori are ocazia. Pentru el, cătunul înseamnă liniște, amintiri și o legătură puternică cu trecutul familiei sale. Spune că vine aici pentru a-și reîncărca bateriile, departe de agitația vieții de zi cu zi.
O mămăligă pregătită împreună, ca odinioară
Vizita în Tompa s-a transformat și într-o reîntâlnire cu oamenii locului. Petre Farcaș și Comiher, ultimul cioban care mai paște oile în Tompa, au pregătit o mămăligă alături de alți foști locuitori ai cătunului, de etnologul Mihaela Grigorean.
În jurul mămăligii au prins din nou viață poveștile de altădată, amintirile despre copilărie, despre familiile care locuiau aici și despre o lume în care oamenii aveau puține lucruri, dar se bazau mult unii pe ceilalți.
Mihaela Grigorean, implicată și în proiectul Via Oaș, contribuie la redescoperirea acestor locuri și la păstrarea poveștilor care riscă să dispară odată cu oamenii care le cunosc.
Tompa nu are nici astăzi curent electric, iar dintre cele 17 case de odinioară doar câteva au fost păstrate sau reabilitate și sunt folosite ocazional.
Într-un reportaj anterior realizat de PortalSM, Gheorghe Rus, cunoscut drept Comiher, povestea cum Tompa răsuna cândva de glasurile copiilor și de colindele oamenilor. „Mai demult, toată lumea zicea: «Geme Tompa»”, își amintea el. Astăzi, spune că locul a amuțit: „Dar acum geme vântul. Acum nu mai geme nimeni.”
Cu toate acestea, Tompa nu a fost uitată de cei care au crescut aici. Prin oamenii care se întorc, prin casele salvate de la ruină și prin poveștile transmise mai departe, cătunul continuă să trăiască, chiar dacă lumea de altădată a dispărut aproape în întregime.
