Premieră pe țară jucată la Satu Mare. Spectacolul BOLERO de José Rivera va fi susținut în această duminică în Sala Mare a Teatrului de Nord.
Trupa „Mihai Raicu” a Teatrului de Nord prezintă duminică 22 mai 2022, de la ora 19.00, în premieră națională, spectacolul BOLERO de José Rivera, traducerea Andrei Radu.
Dramaturg și scenarist impresionant, cu o strălucită carieră în teatru și televiziune, José Rivera este singurul scenarist portorican nominalizat la Oscar („Jurnal de călătorie”, 2004, regizat de Walter Salles, bazat pe jurnalele lui Che Guevara). Câștigă numeroase premii și distincții, printre care enumerăm: două premii Obie pentru dramaturgie, premiul Norman Lear pentru scriere (2005), Premiul Goya pentru cea mai bună adaptare (2005). Până în prezent, palmaresul său include numeroase piese de teatru și adaptări pentru televiziune, colaborând inclusiv pentru show-uri produse de bine-cunoscuta rețea de televiziune americană NBC.
Regia spectacolului este semnată de Andreea Vulpe, regizor și profesor de actorie la UNATC „I. L. Caragiale” București. Spectacolele sale au obținut numeroase premii, în țară și peste hotare, printre care Premiul UNITER 2016, pentru cel mai bun spectacol de teatru TV („Vandalul”), Premiul de Regie la Festivalul internațional FESTIN 2019 („Yonkers”), Premiul special al juriului, la Festivalul de teatru contemporan, Brașov 2017 („Barajul”), Premii pentru cea mai bună regie, cea mai buna scenografie și cea mai buna actriţă, la Festivalul Internaţional de Teatru Studio Piteşti („Regina frumuseţii din Leenane”), Premii pentru cel mai bun spectacol, cea mai bună regie, cea mai bună scenografie, rol principal feminin, rol secundar feminin, rol principal masculin, rol secundar masculin si premiul de debut, la Festivalul International Kisvarda, Ungaria, 2006 („Livada de vișini”) etc. Spectacolul „Nopți albe”, realizat cu studenții anului III Actorie, a primit Premiul pentru cea mai bună actriță (Marcela Nistor) și Nominalizare pentru cel mai bun actor (Alexandru Beteringhe), la Gala absolvenților UNATC, 2016.
Coregrafia este realizată de Carmen Coțofană, muzica originală compusă de Cristina Juncu, scenografia Tudor Prodan.
Din distribuție fac parte actorii: Ioana Cheregi, Adriana Vaida, Romul Moruțan, Sergiu Tăbăcaru, Alexandra Odoroagă, Andrei Stan, Cristian But, Roxana Fânață, Dorina Nemeș, Vlad Mureșan.
José Rivera, făcând o introspecție destul de amănunțită în propria biografie, plasează acțiunea poveștii în Puerto Rico-ul anilor ʼ50, marcat de terminarea celui de-al doilea Război Mondial, sărăcie și netolerarea de către mare parte a populației (mai ales cea în vârstă) a simbiozei cu SUA. O societate în plină criză economică, cu toate neajunsurile ei: lipsa banilor, lipsa locurilor de muncă, migrația masivă (cel puțin din partea tinerilor), și puternic amprentată de rigori sociale care ating toate aspectele vieții. Deci, ca în orice societate conservatoare, suntem sub regimul lui „Așa se face!” și „Ce-o să zică lumea?”. Viața își are totuși cursul ei, la fel și dragostea, care este tema principală pe care autorul ne-o prezintă sub toate aspectele. Fie că vorbim despre o dragoste desprinsă din curentul romantic, dar injectată cu temperament sud-american, ori despre dragostea la prima vedere, fie de dragostea carnală, sau de dragostea stoică a unei femei mature care își iubește soțul „precum și-a iubit Isus crucea”.
Asta vedem în prima parte, iar cei doi tineri frumoși și îndrăgostiți depășesc orice piedică împlinindu-și destinul de a fi împreună. Și de a trăi fericiți până la adânci bătrâneți.
Povestea nu se oprește aici, în a doua parte aflăm cum arată această dragoste la bătrânețe, ce s-a ales de ea, cum s-a transformat, ce forme a căpătat.
Descoperim astfel în „Bolero” o poveste dulce amăruie, în același timp comică și dramatică, exact cum e viața, și suntem puși în fața unei realități profunde, netulburată de ceața iubirii romantice, ideale, regăsită doar în literatură.
Bolero pentru cei deziluzionați (titlu original), cu forță, dar fără brutalitate, cu comic, dar fără bufonerie, cu grijă, dar fără gingășie ne îndepărtează de iluzie și ne pune față în față cu realitatea.
