Iulia Olaru ar fi împlinit 53 de ani. Zbor fără aripi

23 februarie 2016 | 0 comentarii

Iulia OlaruSătmăreanca Iulia Olaru, artist prin excelență, pictor și poet, ar fi împlinit 53 de ani pe 22 februarie. S-au scurs aproape trei ani de la trecerea ei în neființă, lăsând în urmă volume de poezii și picturi dar și amintiri dragi tuturor celor care au cunoscut-o.

Iulia Olaru s-a născut pe 22 februarie 1963 la Satu Mare, fiind psiholog de profesie la Direcția de Sănătate Publică Satu Mare o perioadă îndelungată. A semnat mai multe volume individuale de poezie: „ Dar din dar”, „Pe timp de tristeţe”, „Din buzunarele crinolinei”, „Doctorul magnetic – o stradă din Toroto”. De asemenea, împreună cu soţul ei, a semnat în 2013 volumul „Canon” şi postum volumul  „Clarobscur şi fum”. A studiat pictura la Şcoala Populară de Arte Satu Mare debutând în Toronto în 2009.

Despre Iulia Olaru nu poate vorbi mai bine decât soțul ei, Edmund Francisc Balog, care ne-a povestit despre soția lui cu emoție.

Iulia Olaru – zbor fără aripi

Prima dată când am exclamat, în calitate  de iubitor de artă și literatură a fost în 2003 când am participat la lansarea volumului de debut „Dar din dar” al Iuliei Olaru. Am asistat la curajul trăirii pe deplin în versuri a tristeţii şi a adevărurilor existenţiale, la curajul asumării unei expresii simple, libere, neînregimentabile.

pict iulia3 În plus faţă de calitatea actului artistic,  m-a captat contrastul dintre firea de multe ori fermă ce emană din poezii şi felul timid, emoţionant, al Iuliei de a fi în faţa publicului. Am reţinut cu cât nerv mă ținea de mână în timp ce îşi recita poeziile ca şi cum ar fi extras tot curajul necesar din acea strângere.

Calea Iuliei spre artă nu a fost unul simplu şi direct. A debutat la 40 de ani. Din cel mai amplu interviu al ei acordat revistei Citadela, am înţeles că i-a luat o vreme îndelungată să dărâme pas cu pas, cărămidă cu cărămidă, zidul convenţiilor preluate prin educaţie şi mediu de provenienţă pentru ca să poată să-şi decorseteze sufletul şi să-şi întâlnească esenţa sufletească – pasiunea pentru artă şi talentul. Se poate interpreta că prin perioada mai lungă de gestaţie până la debutul artistic, Iulia parcă ar fi urmărit amânarea, augmentarea efectului senzaţiei de răsplată!

Destinul literar al Iuliei a fost interesant dacă ţinem cont şi de faptul că sătmăreancă fiind, în cercul literar din Baia Mare a fost admirată ca artist, admiraţia primind pe alocuri o tentă de adulaţie,  mai ceva decât în oraşul ei de baştină. Iulia a publicat de asemenea cu succes şi în reviste din Iaşi. Ultimul ei volum de poezii s-a intitulat Canon, scris împreună cu mine.   

Spirit idealist în căutarea „celei mai bune dintre lumi” a călătorit peste ocean, în Canada, unde a stat în jur de 6 ani urmând exemplul unor prieteni cu spirit practic, mult diferit de al ei. Pe continentul nord american, elanul artistic i s-a scurs picătură cu picătură, aproape a secat. „Totul e liniar, străzi liniare, paralele, intersectate şi atât”, își spunea Iulia.

Limba a fost o barieră şi ca să nu sucombe sufleteşte, s-a autoinventat începând să picteze. Surpriza a fost din nou atât de mare încât a ajuns într-un foarte scurt timp la notorietate. Catherine Kustanczy, un cunoscut critic de artă din New York, i-a acordat atenţie, scriind despre arta Iuliei. Picturile ei s-au vândut în cinci ţări: Sua, Canada, Germania, Italia și România.

pict iulia2Revenită în Satu Mare, Iulia a adus de peste ocean, conceptul pictatului ca show, pictat în direct, live în faţa publicului. În Canada si Sua se organizează chiar competiţii de acest gen, în Toronto Iulia obţinând locul 2 în finală. În ianuarie 2012 a organizat şi participat la un astfel de eveniment în faţa publicului sătmărean.  

Neîmplinirea sufletească pe un tărâm fad, bolnăvicios de obsesia eficienţei, dorul de părinţi, prieteni, de ţară, dar şi sănătatea şubrezită au îndemnat-o să revină  înapoi acasă.

Iulia a trecut în nefiinţă într-o zi de vară din 2013, învinsă de boala mileniului trei.

Lui Damian, fiul nostru, acum în vârstă de 9 ani, i-au rămas moştenire câteva din picturile ei şi volumele de poezii şi convingerea că mămica îl vede de dincolo de curcubeu! 

Damian, fiul Iuliei Olar

Damian, fiul Iuliei Olaru

Edmund Franc

 

Ultima noapte

rămas bun, inima mea

ştiu

e ultima noapte a lumii

stinge lumânarea în

finalul îmbrăţişării

înfrângerilor mele

refuză dimineţile deşarte

ce rătăcesc prin nisipuri caste

îngropând trandafirii

păcatelor nespovedite

tu muritoare mai tare decât rugăciunea 

fii pe pace, inima mea

tu mi-ai sfinţit viaţa.

 pict iulia4

Singuri

suntem singuri

singuri

din totdeauna

pentru totdeauna

visăm diferit

atomii n-au ferestre

porţile n-au porţi

se plânge mult

în cer

cu lacrimile noastre

Dumnezeu îşi alină

însingurarea

nici o lacrimă

nu a rămas

neplânsă.

Etichete: , , ,

Categorie: Locale

Responsabilitatea juridică a comentariilor revine în totalitate autorilor, care își asumă în întregime și consecințele legale

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

  • RSS
  • Facebook
  • Google+
  • LinkedIn
  • YouTube
  • Pinterest