Poetul Ioan Bala a încetat din viaţă în cursul acestei zile, după o boală care l-a măcinat de câteva luni. Acesta s-a născut în 26 mai 1950 în satul Baba Novac, a fost profesor, ziarist la publicaţiile din judeţ, el conducând cenaclul Afirmarea. A publicat mai multe cărţi de-a lungul timpului, fiind unul dintre cei mai apreciaţi poeţi din Satu Mare.
Înmormântarea va avea loc sâmbătă, de la ora 13 la cimitirul de pe str. Amaţiului.
Dumnezeu să îl odihnească!
Redăm în continuare poezia scrisă de Cornelia Bălan Pop.
ODIHNĂ VEŞNICĂ, IOANE
-poetului Ion Bala-
De ce-ai plecat aşa grăbit?
Cenaclul nostru-l laşi în drum?
Atâtea pagini ce s-au scris
Le laşi să se transforme-n scrum?
Cu tine versul era vers
De ani de zile recitat.
Acum, c-ai hotărât să pleci,
Şi versul plânge-ndurerat.
Cine ne-o strânge-n jurul lui
Cu-ndemnul „hai să mai citim!”,
Cine va transforma cuvântul
În vis frumos, în vis sublim ?
Ca fiecare dintre semeni,
Nu ai putut umilei sorţi
Să te împotriveşti cu totul
Şi te-ai predat cumplitei morţi.
Ţi-a fost iubită poezia
Şi ai trădat-o rău plecând
Şi laşi în urmă amintirea
Unui biet suflet bun şi blând.
Îţi laşi copiii dragi în lacrimi,
Pe Tudor îl îmbraci în spini,
Şi recitând cu ochii umezi
Din carte- „Abside pentru crini”.
Te duci să faci cenaclu-n ceruri
Să le citeşti din când în când;
Odihnă veşnică, Ioane,
Noi nu te vom uita curând!
Cornelia Bălan Pop
14 ianuarie 2015
