Secretarul de stat în Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici si Mijlocii și Mediului de Afaceri, Cătălin Beciu, a efectuat astăzi pentru a doua oară o vizită la Satu Mare, ocazie cu care s-a întâlnit cu reprezentanții mediului de afaceri sătmăreni.
Scopul vizitei a fost acela de a se asigura de suportul mediului de afaceri din Satu Mare în ceea ce privește promovarea noului Cod Fiscal, proiect care nu a fost promulgat de către președintele României. După întâlnirea cu oamenii din mediul de afaceri, acesta împreună cu deputatul PLR, Ovidiu Silaghi, și președintele ALDE Satu Mare, Adrian Ștef, a continuat discuțiile pe această temă, a Codului Fiscal, și într-o conferință de presă susținută la sediul ALDE.
Pentru început, Cătălin Beciu a afirmat că la Satu Mare mediul de afaceri este foarte aproape de acest proiect a noului Cod Fiscal, oamenii de afaceri dorindu-și foarte mult să aibă această bază care să-i ajute în activitățile următoare.
În altă ordine de idei, deranjat de faptul că preşedintele Klaus Iohannis nu a promulgat Codul Fiscal și a cerut Parlamentului sa-l reexamineze și că reprezentanții PNL, pe care i-a numit ” populari” cer detalii în cifre despre acest proiect, le-a transmis câteva întrebări reprezentanților PNL Satu Mare.
”Presupun că ați fost și la popularii de la PNL la conferințele de presă, dacă mergeți întrebați-i pe baza căror calcule au susținut cu atâta vehemență, doar pentru a-și pune și ei amprenta pe Codul Fiscal, că putem să scădem TVA-ul până la 19 %, lucru care vă mărturisesc că îmi place, și unde au pierdut hârtiuța cu calculele respective pentru că acum vor detalii noi cu cifrele care susțin proiectul nostru. Să ne comunicați și nouă rezultatul”, a declarat Cătălin Beciu.
Totodată secretarul de stat a ținut să precizeze că adevărații liberali nu sunt în PNL, ci sunt în ALDE.
”Nu sunt foarte la curent cu raritățile politice din zona asta, de aceea nu am înțeles foarte exact cine este competitorul pe care-l avem. Pe partea dreaptă știm că nu avem niciun competitor, dacă vă referiți la PNL , ei acționează pe zona populară, fiind populari și nu liberali așa cum de foarte multe ori în presă se greșește pentru că mulți spun liberalii din PNL, liberalii sunt în ALDE”, a declarat Beciu.
Mă faceți să zâmbesc. “În ALDE sunt adevărații liberali.” Micuțul Constantin, mare liberal!!!! Pesedistul Silaghi, adevărat liberal.
ALDE nu există. Dacă ar exista, ar fi trecut în Registrul partidelor politice la Tribunalul Sectorului 1 București.La poziția 59 e Partidul Mediului, cel din care se zice că provine PLR. Dacă ar fi așa, ar exista o mențiune de radiere sau de schimbare a denumirii. Silaghi, Ștef nu mai mințiți electoratul!Dovada că ALDE nu există… http://tmb.ro/index.php/partide-politice
Suntem o echipă tânără care crede în România și în valorile ei și care propune o alternativă la toată clasa politică de după 1990. Idealurile noastre sunt o Românie puternică și unită, respect și drepturi reale pentru fiecare cetățean român.
Partidul România Unită reuneşte oameni care cred în ceva: în valorile neamului, în identitatea românească şi în dreptul nostru de a fi pe acest pământ. Spre deosebire de clasa politică a ultimilor 25 de ani în care au fost prea puţine excepţii, Partidul România Unită s-a format pe baza idealului naţional şi a aderenţei profunde la valorile acestui popor la care se referă toată lumea, dar în care nu mai crede nimeni. Noi credem!
Partidul România Unită s-a născut din credinţa în nevoia de a unifica forţele acestui popor în jurul unor idealuri comune, după ce, timp de 25 de ani, toată clasa politică i-a divizat pe români, i-a împărţit în stânga şi în dreapta, în pro şi contra, îndemnându-i să lupte între ei în loc să lupte cu cei care vindeau ţara pe nimic. Partidul România Unită reprezintă locul în care naţiunea, credinţa şi ţara sunt una şi toţi ne asumăm responsabilitatea de a le sluji nu bazaţi pe interese partizane, ci dedicaţi valorilor fundamentale ale poporului român.
Partidul România Unită este alcătuit din toți cei care cred în dreptatea socială și în viitorul acestei națiuni, motiv pentru care logo-ul PRU este reprezentat de cel care întruchipează cel mai bine această aspiraţie a poporului român, Vlad Ţepeş. Alegerea imaginii sale simbol ca blazon al PRU reprezintă şi o mişcare de recuperare a valorilor româneşti şi de corectare a imaginii false care i s-a făcut lui Vlad Ţepeş pentru că îşi apăra ţara cu metode dure. În afară de acest adevărat blazon al românităţii reprezentat de celebrul domnitor, PRU are pe siglă şi harta României reîntregite, pentru că Partidul România Unită îşi asumă rolul istoric de a realiza unificarea celor două state româneşti, despărţite artificial de o graniţă trasată de alţii şi care nu are nicio justificare reală.
Program PRU
a) Identitate
Demersurile Partidului România Unită reprezintă singura soluție prin care putem rezolva gravele probleme cu care ne confruntăm ca țară, ca societate, dar mai ales ca națiune. „România Unită” înseamnă nu doar strângerea comunităţii românilor în jurul aceloraşi idealuri, dar şi construirea unui set de valori care să consolideze coeziunea naţiunii. Acest concept are, aşadar, mai mult decât o rezonanţă teritorială sau identitară şi ţine seama de un set de valori care înnobilează românismul pe verticală.
De aceea, din programul PRU nu pot lipsi valorile naţionale, politice, dar nici cele culturale şi spirituale. Aici e la fel de importantă prezervarea graniţelor ţării, ca şi păstrarea patrimoniului imaterial care dă sens, profunzime şi o dimensiune spirituală actualei întinderi a României. O ţară, respectiv o naţiune, nu poate fi constituită doar din graniţele fizice sau din legile şi instituţiile protectoare. În momentul în care un stat ajunge să fie definit doar prin formulele sale birocratice, apar şi problemele identitare, iar nucleul care ţine adunat acel popor la un loc începe să dea semne de oboseală şi de dezintegrare.
Într-un mod nefericit, acelaşi lucru se întâmplă în prezent şi în România, când conştiinţa apartenenţei la neam şi la ancadramentul unui set de valori capabile să dea sens acestei apartenenţe este difuză şi ambiguă. Imediat, odată cu dispariţia unui conştiinţe de neam puternice, apar şi revendicările șovine, aşa cum în ultimii ani am tot asistat din partea mai multor mişcări şi partide extremiste anti-românești.
Partidul România Unită își propune renașterea națională, cu tot ce ar trebui ea să includă: instituţii ale statului puternice, dar democratice, foruri ale păstrării conştiinţei culturale naţionale inteligente şi autentice. PRU nu respinge culturile străine, dar nici nu se pune în genunchi în faţa lor, ca şi cum Poporul Român ar fi descoperit cultura altora, în lipsa unei culturi naţionale. Acest tip de servilism este nu doar dezgustător, dar şi lipsit de obiectivitate istorică. România are o cultură proprie, singura ei greşeală fiind aceea că nu o promovează, că o lasă pe mâna vânzătorilor de ţară și a falsificatorilor de istorie, sau că este prea credulă cu închipuirile altor culturi care emit pretenţii de superioritate.
Partidul România Unită trebuie să adune în jurul său toate energiile pozitive ale societăţii româneşti, pentru că actuala fragmentare înseamnă sfârşitul naţiunii. În consecinţă, dacă se va continua pe calea individualismului alienat şi a atomizării, România nu va face faţă provocărilor globalizării şi presiunilor marilor puteri, care sunt mereu în căutare de materii prime ieftine și piețe de desfacere pentru produsele finite scumpe. Acum nu mai avem de a face cu un colonialism teritorial, cât cu unul economic. O masă amorfă a populaţiei care nu este constituită din cetăţeni uniţi în jurul unor idealuri comune, ci din consumatori uşor de manipulat, nu va rezista șocurilor de tot felul şi îşi va pierde, în cele din urmă, forța și identitatea.
PRU trebuie să readucă sentimentul naţional şi o bază principială a existenţei în sânul comunităţii. Ce ne face să fim români – doar faptul că acest lucru este scris pe un paşaport? Cu un asemenea nivel al identităţii, nu e de mirare că mulţi dintre emigranţii români nu mai vor să audă de țara lor de origine, pentru că această ţară nu înseamnă mai nimic pentru ei, decât, eventual, umilinţele şi sărăcia la care au fost supuşi. Un francez nu va fi niciodată altceva decât francez, la fel şi un german sau un britanic. Atunci când un număr mare de cetăţeni se leapădă uşor de naţionalitatea lor sau şi-o ascund, poporul respectiv se află într-o mare încurcătură. Problema României constă exact în aceea că nu mai are profil de ţară şi cu atât mai puţin de naţiune. Şi atunci apostazia devine un semn de așa-zisă inteligenţă şi de fals curaj, în exact aceeaşi manieră în care scăparea de regimul comunist ţinea de eroism. Doar că atunci era vorba de un regim politic şi social. Acum, blazarea și lipsa de speranţă lăsate moştenire de regimurile post-decembriste este una endemică, s-a extins la nivelul întregii ţări şi se confundă, din păcate, cu România însăşi.
”Cei cărora nu le convine nu au decât să plece!” – a fost mesajul clasei politice, arătând astfel că ţara se identifică, din punctul de vedere al puterii, cu emisarii ei, iar nemulţumiţii își pierd calitatea de români pentru că nu respectă status quo-ul nedpret fixat de oligarhia politică.
România Unită trebuie să însemne şi dezlipirea dintre naţiune şi opresorii ei, aşa după cum Tudor Vladimirescu a separat „norodul” de „tagma jefuitorilor”. Ea are datoria de a-şi recăpăta identitatea proprie, independentă de puterea politică sau de cei care au acces la putere şi resurse. O ţară nu are voie să fie dependentă de politică şi de Putere, pentru că atunci va fi îngenuncheată. Puterea trebuie să fie dependentă de români, nu românii de Putere. Clasa politică trebuie să dea socoteală în faţa neamului, nu invers.
PRU dorește, de fapt, întoarcerea la normalitate, la demnitatea de a fi român. Pentru acest scop trebuie, însă, adunate toate forţele neamului, toţi cei care iubesc această ţară şi care mai au idealuri, pentru ca împreună să constituie o masă critică suficient de influentă şi de vizibilă, încât să provoace o trezire a conştiinţei româneşti. România Unită este, până la urmă, o chemare la luptă, la renaștere naţională. O luptă la fel de importantă şi de necesară în acest moment cum au fost la vremea lor Războiul de Independenţă sau Bătălia pentru Marea Unire.
Partidul România Unită are o doctrină politică proprie: Național-Democrația, care se sprijină pe valorile civilizației românești, cu temeiul ei spiritual creștin și afirmă principiile democratice de organizare a societății.
Național-Democrația oferă suportul teoretic necesar societății moderne, prin sinteză unor conținuturi de tradiție culturală, socială, politică și filozofică cu idei, teorii, forme de organizare și moduri de acțiune practică ale căror eficiență și valoare sunt recunoscute azi în întreaga lume civilizată.
Credința, legea, rânduiala, omenia, respectul muncii, spiritul comunitar, îngăduința fac parte din coordonatele fundamentale ale civilizației românești tradiționale, definitorii pentru constituția naturală a Poporului Român. Partidul România Unită găsește în această realitate fundamentul doctrinei sale național-democrate, la care se alătură raportarea la tendințele de evoluție a societății românești în contextul vieții internaționale.
Național-Democația subliniază prioritatea dimensiunii spirituale a națiunilor și existența unei misiuni culturale a acestora care trebuie să se exercite prin intermediul cadrelor instituționale moderne și democratice.
Partidul România Unită consideră că Poporul Român își va menține, în noua eră ce se deschide, statutul său de protector al civilizației creștine, de creator și deținător al unui excepțional patrimoniu spiritual, cultural și material.
În conformitate cu Doctrina Național-Democrată, Partidul România Unită are următoarele principii programatice:
Justiție socială;
Protecționism economic;
Meritocrație;
Eradicarea corupției;
Apărarea românismului și a civilizației creștine;
Combaterea extremismului de orice tip;
Reîntregirea națională.
b). Crizele cu care se confruntă România
Traversăm o criză de identitate națională și ne aflăm într-un proces de pierdere a valorilor românești autentice. Pierzând elementele de identitate și valorile ce stau la baza existenței și formării noastre ca popor, ne aflăm într-un pericol real de a ne destructura ca națiune.
Traversăm, în același timp, o criză morală profundă. Ne îndepărtăm de valorile naționale și creștine care ne-au asigurat continuitatea şi comunitatea. Mergând în această direcție de îndepărtare față de valorile tradiţionale, ne paște pericolul de a nu ne mai înțelege între noi și astfel nu se vor mai întruni condițiile traiului împreună pe aceste meleaguri.
Traversăm, totodată, o adevărată dramă demografică. Dacă nu se întreprinde ceva pentru a opri acestă involuţie, există riscul să nu mai existăm ca neam sau măcar să fim diminuaţi semnificativ.
Peste toate aceste tipuri de crize s-a suprapus cea economică. Această criză este periculoasă nu doar pentru că ne îngreunează traiul de zi cu zi, ci pentru că este un puternic factor agravant al celorlalte trei tipuri de crize. Este periculoasă pentru că se naște ideea că nu este importantă rezolvarea crizei de identitate sau a celei morale și demografice atâta timp cât nu ajung banii pentru mâncare, întreţinere sau benzină. Dar, pe termen lung, banii nu vor putea înlocui naţiunea. Toate aceste patru tipuri de criză trebuie să preocupe deopotrivă, pentru că sunt interdependente.
Criza de identitate națională provoacă, pe lângă alte efecte nedorite, şi un fenomen de migrație periculos, pentru că românii nu se mai simt legați sentimental de locuri şi de semeni. Același lucru îl aduce și criza morală, câtă vreme nemulţumirea faţă de ceea ce se întâmplă în societate se transformă în motiv de părăsire a țării. Criză economică ea însăşi ajută la creșterea fenomenului de migrație deoarece oamenii trebuie să-și întrețină familiile și vor căuta locuri pe mapamond unde să poată, prin muncă, să îşi îndeplinească această datorie. Iată cum criza de identitate, cea morală și cea economică contribuie din plin la criza demografică prin fenomenul migrației. Firește că românii care traversează aceste tipuri de criză cu greu se mai gândesc la perpetuarea nației și greu se decid să îşi mai asume creşterea de copii pentru care nu au cele necesare având în vedere lipsa mijloacelor materiale, după cum nu au nici certitudinea unui viitor al normalităţii din cauza lipsei valorilor morale din societate. Așa se adâncește și mai tare criza demografică! Concluzia este că trebuie căutate soluții pentru rezolvarea simultană a acestor crize prin măsuri de reformă morală, dar care să fie structural coerente și corelate.
Abordarea separată și fracturată a acestor crize înseamnă că nu se va reuși depășirea lor cu adevărat. Nu se poate aborda criză economică fără a încerca rezolvarea problemei demografice, morale și de identitate pentru că prosperitatea nu va exista decât dacă sunt rezolvate mai întâi crizele profunde.
Nu va exista niciodată un popor prosper dacă nu are identitate, valori și un echilibru demografic în societate. Așadar, reconstrucția societății românești sau construcția României Unite se poate înfăptui printr-un proiect de națiune cu obiective pe termen scurt, mediu și lung.
Acest ”proiect de națiune” trebuie să cuprindă regăsirea identității și demnității naționale, regăsirea valorilor morale ( naționale, democratice, creștine și sociale), o profundă reformă structurală a societății care va genera soluții pentru redresarea demografică și economică a României!
Acest proiect are la bază trei direcții fundamentale pentru orice societate: EDUCAȚIE, SĂNĂTATE, SIGURANȚĂ (incluzând Justiția).
Aceste trei direcții sunt prioritare pentru PRU și reprezintă coloanele de susținere ale societății, ceea ce va face ca proiectul de națiune să devină un succes ce va restabili locul României pe lume!
II. Obiectivele programului PRU
1. Asigurarea unui climat sigur de viață cetățenilor români
a. SĂNĂTATEA
În cazul sănătăţii, ne confruntăm cu aceleaşi tare ca şi în domeniul educaţiei: subfinanţare, racile vechi, mentalităţi blocate şi, ca rezultat, un sistem bolnăvicios care a devenit autofag. Propăşirea unui popor nu poate fi imaginată fără o stare de sănătate mulţumitoare şi fără servicii de prevenţie şi tratament bine puse la punct. O naţiune bolnavă înseamnă o naţiune blocată în suferinţă şi neputinţă. Nu este normal ca cei care au nevoie de îngrijiri medicale amănunţite să se gândească la clinicile din străinătate ca la singura opţiune, fie că şi-o permit sau nu. Este situaţia dramatică pentru categorii sociale defavorizate.
Populaţia trebuie să beneficieze în întregimea ei de servicii medicale cuprinzătoare, iar starea de sănătate a tinerei generaţii trebuie supravegheată şi asistată indiferent de zonă. Evaluarea serviciilor de sănătate trebuie să înceapă din zonele izolate şi de la păturile dezavantajate.
Statul român a promis prin Constituţie că va avea grijă de cetăţeni. Acest lucru nu este opţional, este obligatoriu. Trebuie luate în serios angajamentele pe care statul le-a făcut în faţa cetăţenilor săi. Sănătatea este una dintre obligaţiile pe care statul român le are faţă de cetăţenii săi, obligaţie de la care nu se poate deroba.
Subfinanţarea sistemului sanitar duce la lipsa de echipamente moderne, dar şi la descurajarea personalului medical, la fel ca în educaţie. Până şi principiul pe care funcţionează finanţarea spitalelor, pe numărul de paturi, pare creat anume pentru a genera un cerc vicios. Se ajunge astfel la finanţarea bolilor și nu la vindecarea lor, aşa încât în loc să fie finanțate cazurile rezolvate, ceea ce înseamnă eficienţă, sunt bugetate cât mai multe boli. România înregistrează în present una dintre cele mai scăzute performanțe pe indicator precum speranța de viață, mortalitatea în general și mortalitatea infantilă în special și calitatea vieții în ansamblul ei.
Un popor nu poate propăşi fără o stare de sănătate mulţumitoare a membrilor săi. Iar starea de sănătate are nevoie de un sistem de sănătate bine pus la punct. Aici, ca şi în alte domenii, există o problemă de sistem, de datorii şi lipsuri care s-au acumulat în timp.
Obiective
Implementarea unei filozofii de finanțare a sistemului de sănătate care să stimuleze performanța și calitatea actului medical și care să asigure stabilitate și predictibilitate
Repoziționarea personalului medical în societate în conformitate cu rolul și beneficiile aferente meseriei pe care o practică
Elaborarea unei noi legi cu o concepție unitară
Dezvoltarea sistemului de educație și prevenție
Dezvoltarea unui sistem de servicii de asistență comunitară și la domiciliu
Stimularea și dezvoltarea competențelor medicinii primare
Regândirea modului de abordare a programelor de sănătate în prevenție, tratament, monitorizare, îngrijire
Implementarea conceptului de „Buget al medicului”.
b. EDUCAȚIA
Educaţia poate funcţiona ca un adevărat panaceu în societatea românească. Educația pune la îndemâna societății românești cel mai puternic instrument de rezolvare a şomajului, a infracţionalităţii, a problemelor sociale de tot felul şi a tuturor blocajelor care pot apărea în societate.
Rolul educaţiei în societate trebuie înțeles la adevărata să importanță pentru a realiza cât de profund este legată aceasta de tot angrenajul comunităţii. Fără educaţie nu avem un mediu sănătos, nu avem o economie normală, nu avem creşterea niciunui indice valoric în ansamblul componentelor. Ceea ce blochează la această oră dezvoltarea societăţii este tocmai răsturnarea valorilor, promovarea imposturii şi transformarea ei în model. Expunerea lipsei de educaţie la televizor devine paradigmă socială imitată şi perpetuată. Acest lucru afectează nu doar imaginea sau desfăşurările publice, ci şi productivitatea economică și normalitatea societății.
Eludarea educaţiei înseamnă blocarea evoluţiei Neamului Românesc. Simpla dezvoltare economică nu reprezintă o garanţie de viitor, şi oricum nu are loc fără suportul educaţiei care înseamnă oameni mai bine pregătiţi, mai multă plusvaloare în activitate şi calitate sporită a produselor realizate. Fără educaţie, un neam sărăceşte, îşi pierde identitatea, se prăbuşeşte în confuzie şi manipulare şi nu îşi mai poate împlini destinul.
Acest lucru nu se poate realiza însă în condiţiile subfinanţării sistemului de educaţie care a făcut ca profesoratul, la toate nivelurile sale, să nu mai fie un job vocaţional, chiar apostolic, ci un loc de angajare oarecare, dacă nu chiar discreditat, considerat ca fiind rezervat celor care nu reuşesc în altă parte.
Este greşit ca sistemul de educaţie să fie considerat neprofitabili pentru că nu aduce un folos imediat în bani. Profitul educației este imens pe termen mediu şi lung, prin plusvaloarea naţională pe care o aduc prin sprijinirea educaţiei şi a culturii unui întreg popor. Educaţia poate rezolva toate cele patru crize şi reprezintă cea mai de preţ investiţie a unei naţiuni. Resursele subsolului se pot termina, alte investiţii pot eşua, dar educaţia unui popor nu dă greş niciodată şi este singura garanţie că acea naţiune va supravieţui în indiferent ce condiţii.
Promovarea valorilor morale prin sistemul de educaţie va sprijini păstrarea identităţii naţionale şi culturale, va duce la diminuarea infracţionalităţii, la o calitate mai mare a muncii şi va aduce chiar diminuarea crizei demografice pentru că va crea responsabilitate şi va întări credinţa în familie. În acest sens, sistemul de învăţământ are nevoie de câteva modificări radicale, în afară de cea care presupune investiţie mai mare în acest domeniu.
Proiectul PRU începe cu redarea respectului cuvenit meseriei de dascăl. Iar acest repect cuprinde și nivelul de salarizare, dar și așezarea dascălului în ierarhia socială acolo unde merită. Cât despre beneficiarii actului educațional, PRU propune introducerea de uniforme şcolare pentru clasele 1-8, după reguli și modele proprii fiecărei şcoli. Am reduce astfel diferenţele sociale între cei care îşi permit haine mai scumpe şi cei care nu. Este profund incorect ca în sistemul public de educație să lăsăm diferențele de statut social al familiilor din care provin elevii să fie atât de vizibile și să-i afecteze grav pe aceștia din urmă. Aceste diferențe evidente de posibilități materiale generează, la vârsta elevilor de gimnaziu, mutații psihice aproape ireversibile. Generează, în foarte multe cazuri, o mândrie nemeritată pentru elevii ai căror părinți au posibilităţi materiale pentru că aceștia își creează și nutresc un sentiment de superioritate pe baza posibilităților părinților și nu pe baza meritelor lor. Totodată, generează frustrări profunde în mintea elevilor ai căror părinți nu au venituri mari. Și iată cum școala românească lasă să apară în comunitatea elevilor o ierarhie nedreaptă a nemeritatei superiorități pe de o parte și a falsei vinovăţii pe de altă parte. Și nemeritata superioritate și frustrarea acumulată vor genera efecte negative majore în momentul în care acești elevi vor fi persoane adulte și deci membri activi ai societății.
De asemenea, în ciclul liceal, sistemul de acces printr-o repartizare făcută de un calculator nu numai că este păguboasă, dar este un alt element ce generează frustrări în rândul unora dintre elevi. Acest lucru pune dorințele, aspirațiile și destinele elevilor la mâna hazardului. Acest sistem privează elevul de dreptul real la opține și de primul moment din viața sa când ar trebui că opțiunea pe care o face să-l responsabilizeze. Elevul, în loc să fie pus în situația să se autoanalizeze din punct de vedere al capacității, al aptitudinilor și al aspirațiilor pentru a opta, iar apoi a se pregăti pentru și conform cu propria opțiune, este pus în situația de a-şi face calcule matematice și statistice cu privire la șansele de a fi repartizat prin hazard la unul dintre licee. Este mai utilă în acest sens reintroducere sistemului de admitere în licee pe bază de examen. În felul acesta se reduce și inechitatea sistemului repartizării pe baza mediei atâta timp cât evaluarea și notarea diferă ca exigență de la o școală la alta și de la un profesor la altul.
Obiective:
Finanțarea învățământului superior
Programul PRU cu privire la învățământul superior problemele vizează în primul rând eficiența și finanțarea. Numărul de locuri susţinute de bugetul public la universităţile de stat trebuie corelate cu piaţa muncii, aşa cum evoluează ea în fiecare an. PRU propune o colaborare între Ministerul Muncii şi Ministerul Educaţiei pentru ca școala românească să nu mai genereze şomeri care activează apoi în domenii total diferite de pregătirea lor universitară.
Sistemul de finanţare a învățământului superior pe număr de studenţi este păguboasă pentru că încurajează cantitatea în detrimentul calităţii. Calculul banilor primiţi de la buget de fiecare universitate trebuie detașat de cantitatea studenților și corelat cu procentul de studenţi care se angajează pe domeniul în care au studiat după terminarea facultăţii, ceea ce reprezintă un criteriu de calitate.
Exodul forței de muncă
România se confruntă în ultimii ani cu un exod masiv de tineri bine pregătiţi care nu îşi văd viitorul profesional în ţara noastră din cauza contextului economic şi social existent, precum şi a unei lipse de interes a societăţii faţă de generaţia tânără.
Costurile statului român cu pregătirea tinerilor în universităţile subvenţionate sunt imense, iar o parte din acest efort nu se întoarce ca beneficiu pentru că absolvenţii nu sunt încurajaţi să se integreze pe piaţa muncii autohtone.
În acest sens, este necesar ca legislația să prevadă formule de stimulare a angajatorilor pentru ca aceștia să ofere salarii motivante absolvenţilor de top care au oricând alternativa de a pleca din ţară în alte țări unde ar fi mai bine plătiţi, încurajând astfel tinerii să aleagă România pentru viitorul lor. PRU propune adoptarea de soluţii de stimulare a angajatorilor pentru a le oferi tinerilor absolvenţi de top salarii cât de cât asemănătoare cu cele din Uniunea Europeană, ceea ce ar reduce semnificativ exodul inteligenţei românești către ţările bogate.
c. SIGURANŢA NAȚIONALĂ
Una din calificările pe care le primeşte o ţară se referă la siguranţa cetăţenilor săi.
Rata infracţionalităţii reprezintă o modalitate de a judeca nivelul de trai şi o grilă la care este supusă orice ţară. România se confruntă cu probleme serioase la acest capitol, lipsurile provenind din criza morală, dar fiind încurajate şi de criză economică şi de prăbuşirea nivelului de trai.
Partidul România Unită propune mobilizarea în jurul unor idealuri comune care înseamnă revenirea la o stare de normalitate. Siguranţa cetăţenilor înseamnă ceva normal într-un stat civilizat, iar România trebuie să ia măsuri pentru normalizarea din acest punct de vedere.
Românii au dreptul să-şi simtă protejate integritatea fizică, familia şi bunurile. Tot ce înseamnă avut sau siguranţă personală trebuie puse sub protecţia reală, nu doar declarativă, a legii.
Proprietatea de orice fel, garantată prin Constituţie, trebuie asigurată în mod real.
Nivelul de trai al unei naţiuni nu se calculează doar în PIB-ul pe cap de locuitor, ci şi în siguranţa pe care o are orice cetăţean, indiferent de nivelul veniturilor, că rodul eforturilor sale nu îi vor fi spoliate. România a devenit în ultimii ani o ţară cu probleme pentru cetăţeni în ceea ce priveşte siguranţa. Nimic nu loveşte mai mult în curajul unei naţiuni decât frica permanentă, nesiguranţa, teama și frica de a ieși pe stradă sau lipsă de siguranță pentru locuinţe, autovehicule sau alte bunuri.
Un stat normal nu poate permite cetăţenilor săi să trăiască în spaime de acest fel, pentru că acest gen de drame duc într-o singură direcție: disoluţia statului.
Investiţiile în ordinea şi siguranţa publică sunt necesare pentru ca românii să se simtă protejaţi. Statul le datorează cetățenilor săi acest lucru în contul taxelor şi impozitelor plătite de contribuabili.
2. Refacerea și dezvoltarea economiei românești
a. Agricultura
România este capabilă să asigure tot necesarul de alimentație pentru cetățenii săi și chiar un surplus considerabil, dar, în ciuda acestui fapt, a devenit importatoare de alimente în timp ce foarte multe terenuri rămân nelucrate. Este dovada lipsei de strategie în agricultură și a neacordării importanței cuvenite acestui sector vital, în condițiile în care crizele alimentare mondiale sunt tot mai amenințătoare, iar prețul hranei în continuă creștere. Ca urmare, românii consumă hrană de proastă calitate din import, la prețuri imense care transformă coșul zilnic într-o povară pe bugetul familiei obișnuite, iar hrana sănătoasă care se poate produce în România este distrusă din cauza lipsei mecanismelor de colectare și comercializare.
Partidul România Unită consideră că agricultura trebuie să redevină un sector de importanță națională, care să asigure securitatea alimentației pentru populație la prețuri accesibile. În acest sens, este necesar un sistem național de colectare a produselor alimentare, de depozitare a lor și de comercializare către populație, în așa fel încât producția gospodăriilor țărănești să nu se mai risipească, ci să ajungă pe mesele tuturor cetățenilor la prețuri convenabile. În acest fel, producătorii mici și mijlocii vor fi încurajați să își continue efortul de producere a hranei și li se va asigura profitul necesar continuării activității, iar românii vor beneficia de hrană sănătoasă mult mai ieftină.
Este necesar în egală măsură achiziționarea de către stat a terenurilor nelucrate pentru ca acestea să rămână în patrimoniul statului român și să devină mari exploatări agricole care să asigure securitatea alimentară pentru viitor care arată alarmant din punct de vedere al hranei. Modernizarea sistemului de irigații, metode inteligente și alternative de cultivare și transformarea României într-un producător alimentar de anvergură sunt obiective clare ale Partidului România Unită și necesități stringente ale economiei românești pentru următorii ani.
În timp ce alte state europene își protejează producătorii autohtoni și iau măsuri pentru a-și păstra proprietatea asupra terenurilor agricole, România a devenit foarte darnică în a-și înstrăina această avuție de care poate depinde viitorul unei țări în condițiile în care resursele naturale ale pământului se împuținează, iar presiunea pe cele care mai există devine tot mai mare.
România trebuie să-și joace atuurile din acest punct de vedere, dar să o facă în beneficiul cetățenilor săi cărora să le ofere posibilitatea unor alimente sănătoase și accesibile tuturor, altfel repercursiunile asupra stării de sănătate generală vor fi grave. Într-o lume în care mâncarea industrializată, modificată genetic sau supraprelucrată a câștigat tot mai mult teren, capacitatea României de a produce mâncare sănătoasă, naturală, este un atu până acum prea puțin exploatat, deși ar aduce beneficii imense atât propriilor cetățeni consumatori, cât și PIB-ului național pentru că ar deveni o marfă de export extrem de prețioasă.
Partidul România Unită susține acordarea de subvenții pentru domeniile agricole sensibile pentru a face față competiției cu țările UE care acordă asemenea sprijin producătorilor lor agricoli.
b. Industria
Industria României, cu toate sectoarele ei, este menită să producă plusvaloare și să transforme capitalul uman și resursele umane în produse cu valoare ridicată care să se contabilizeze în ridicarea nivelului de trai, în dezvoltarea societății și a infrastructurii și în creșterea nivelului general de bunăstare.
România a devenit în ultimii 25 de ani o țară cu întreprinderi industriale mici, dependente de factorii externi, cu mână de lucru prost plătită și care nu stau pe propriile picioare. Investitorii strategic s-au dovedit de multe ori a fi doar în căutare de profituri mari pe termen scurt, ceea ce a însemnat distrugerea industriilor respective și transformarea lor în fier vechi, iar a terenurilor aferente în proiecte imobiliare care reprezintă forme de consum rapid a resurselor care nu produc efecte pe termen lung pe orizontală.
România a fost văzută ca un bazin de resurse și de mână ieftină de lucru, ceea ce a încurajat și emigrația multor cadre calificate care, în loc să producă plusvaloare în țara lor, și-au externalizat astfel competențele pentru un salariu motivant și pentru condiții de dezvoltare profesională mai bune. România trebuie să devină atractivă din punct de vedere al sectoarelor industrial de vârf, mai ales acolo unde există o tradiție în acest sens, atât din punct de vedere al producției industriale, cât și al școlii românești formatoare de specialiști pe domeniile respective.
O țară fără industrie puternică este slabă în fața competiției acerbe de pe piețele internaționale, devenind o țară importatoare de produse scumpe care trebuie suportate de o populație cu venituri mici, în loc să fie exportatoare de produse scumpe și care are acces la marfă ieftină autohtonă de calitate pe care să și-o permită fără eforturi financiare deosebite.
Faptul că România este o țară importatoare până și de alimente, iar din punct de vedere al produselor industriale dependent de importuri într-un procent covârșitor, dă măsura strategiilor greșite sau inexistente privind dezvoltarea industrială a țării din ultimii 25 de ani.
În plus, capitalul autohton este minoritar în producția industrială a României, atâta cât mai există, ceea ce este o anomalie la nivel european. Făcând referire la exemplele altor țări membre UE, nu mai există nicio țară dezvoltată din spațiul comunitar care să fi renunțat aproape în totalitate la producția industrială internă și la capitalul autohton, așa încât protecția industriei românești și a investitorilor români nu este nici retrogradă, nici anti-europeană, ci este conform cu practicile europene ale țărilor fondatoare ale Uniunii.
Partidul România Unită susține de aceea revigorarea industriei românești bazate pe capital autohton care să producă plusvaloare pentru România atât din punct de vedere al PIB, cât și al utilizării durabile a resurselor și al implicării forței de muncă de înaltă calificare, prin dezvoltarea cercetării aplicate.
c. Transportul și Infrastructura
Toate modurile de transport din România suferă de grave probleme din punct de vedere legislativ, instituţional şi operaţional. În contextul ultimilor 25 de ani acest sector de activitate s-a dezvoltat extrem de rapid lăsând cu mult în urma ceea ce ar fi trebuit să reprezinte reforma instituţionala şi adaptarea legislaţiei şi infrastructurilor la noul context.
Capitalizarea privată a modurilor de transport asigurate de afacerile autohtone, cu excepţia transportului feroviar unde statul încă mai este majoritar, face ca dependentă de contextul legislativ şi şi instituţional să facă diferenţa între supravieţuirea sau falimentul afacerilor din domeniu.
Problemele grave de infrastructură atât în domeniul rutier cât şi în cel feroviar şi fluvial determina o stagnare a dezvoltării fireşti a acestora şi totodată o lipsă de competitivitate fata de concurenţă externă.
Corupţia, abuzurile şi concurenţă neloială sunt factori care imprima dezechilibre majore ce influenţează în mod negativ atât companiile de transport cât şi siguranţa respectiv securitatea transporturilor.
Obiective:
Legislative
Reevaluarea actelor normative din domeniu. Stabilirea principiilor unitare care trebuie să guverneze legislaţia în domeniu urmărind următoarele obiective prioritare:
– Asigurarea stabilităţii mediului de afaceri
– Relaxarea fiscalităţii în domeniu, simplificarea procedurilor specifice insitutionale şi scăderea numărului de taxe aferente
– Siguranţa şi securitatea în transporturi
– Combaterea concurenței neloiale
– Elaborarea actelor normative urmărind cu prioritate interesul naţional în domeniu
– Implementarea aplicării politicilor de management al riscului în actul de control
– Transparență şi predictibilitate reală în decizia instituţională
Instituţionale:
– Stabilirea obiectivelor instituţionale pe termen scurt, mediu şi lung
– Reorganizarea pe criterii de performanţă a structurilor din Ministerul Transporturilor respectiv a celor din autorităţile din subordinea Ministerului
– Integrarea bazelor de date
– Creşterea veniturilor acestor salariaţi urmărind criteriile de performanţă
– Eradicarea corupţiei instituţionalizate
– Asigurarea unui climat real pentru desfăşurarea dialogului social
Operaţionale
– Proiectarea şi construcţia platformelor intermodale care să asigure transferurile de fluxuri de mărfuri şi pasageri intre transportul aerian, terestru, maritim şi fluvial.
– Promovarea şi implementarea sistemelor inteligente de transport (ITS)
– Asigurarea mobilităţii şi accesibilităţii întregii populaţii la transport
– Implementarea integrării tarifare şi operaţionale în transportul public de pasager
Obiective privind infrastructura
– Descentralizarea administrării reţelei de drumuri naţionale şi europene pe teritoriul României prin transferarea drumurilor naţionale în administrarea consiliilor judeţene
– Reabilitarea drumurilor naţionale din reţeaua europeană de transport
– Reabilitarea prioritară a podurilor şi pasajelor ce fac parte integrantă din reţeaua de drumuri naţionale
– Asigurarea accesului direct al tuturor generatorilor de trafic la drumurile naţionale şi europene.
– Asigurarea finanţărilor pentru finalizarea lucrărilor de infrastructură urmărind prioritar realizarea unei legături la profil de autostrada pe relaţia EST-VEST coroborat coridoarelor europene
– Realizarea de centuri ocolitoare pentru toate oraşele traversate de drumuri naţionale şi europene.
– Reabilitarea liniilor de cale ferată de pe coridoarele principale ce străbat România
– Reabilitarea infrastructurii de transport fluvial
– Asigurarea intermodalităţii intre modurile de transport
– Creşterea investiţiilor în infrastructura de transport aerian şi maritim
– Asigurarea unei legături permanente de transport România-Asia prin Marea Neagră
– Creşterea vitezei comerciale la nivelul infrastructurii feroviare
d. Energia
România are ca obiectiv obținerea independenței energetice pentru a-și asigura suveranitatea ca stat și asigurarea unui nivel de trai ridicat pentru cetățenii săi. În plus, în condițiile interdependenței energetic, un stat poate ajunge în situația de a nu își putea îndeplini rolul său de protector al cetățenilor și de garant al suveranității naționale. De aceea, exploatarea resurselor energetice naționale devine un obiectiv major al României pe următorii ani, ceea ce ar reduce dependența de gazul rusesc și orice fel de presiuni care se pot face din această parte.
e. Resurse naturale
Partidul România Unită propune o utilizarea în folosul poporului român a resurselor naturale și păstrarea în proprietatea statului a acestora.
Regenerarea industriei româneşti legate de resursele naturale presupune dezvoltarea industriei extractive cu toate ramurile ei. Pentru aceasta, PRU propune relansarea programelor de prospectare şi explorare geologică stagnante în România în acest moment.
Resursele geologice ale României reprezintă bogăţiile solului, subsolului şi apelor de suprafaţă şi de adâncime. La acestea se pot asocia energiile exploatabile ale vânturilor şi ale radiaţiei solare.
Resursele geologice solide cuprind acumulările de substanţe minerale utile de tipul minereuri metalice (elemente native, sulfuri, sulfosaruri, oxizi), nemetalice (silicaţi, săruri haloide, carbonaţi, tufuri zeolitice s.a.) şi cărbuni (în principal ligniţi).
Asemenea resurse există din plin în România, dar fie că au concentraţii scăzute în elemente utile, fie se găsesc la adâncimi mari, ceea ce complică şi procesul extractiv şi tehnologia de concentrare şi extracţie a elementelor utile. Mai mult decât atât, redeschiderea exploatărilor miniere vechi, închise după 1989, este costisitoare şi oarecum lipsită de succes. Este nevoie de tehnologie extractivă nouă, performantă, şi asta înseamnă investiţii care să abordeze acumulările de elemente utile prin noi lucrări miniere. În paralel, trebuie asigurate areale stabile, nearabile, neîmpădurite şi cu scurgere naturală a apelor de infiltraţii pentru realizarea haldelor de steril.
În ceea ce priveşte acumulările de neferoase de tipul pegmatitelor, carbonaţilor, tufuri zealitifere, etc., acestea se pot exploata rentabil numai în cariere care şi acestea solicita o stabilitate a versanţilor exploataţi şi a terenuri de haldare.
Exploatările de hidrocarburi lichide şi gazoase, ajunse la presiuni mici de zăcământ trebuiesc păstrate la cotele actuale pentru tot perimetrul continental al României. Eforturi deosebite trebuiesc îndreptate către shelf-ul Marii Negre, mai ales la sud de axa Sulina-Insula Şerpilor precum şi în largul Mării Negre la est de Insula Şerpilor unde acumularea de gaze naturale şi ţiţei, exploatate în extenso, pot asigura consumul României şi pot garanta o independentă energetică a României. Trebuie însă extinsa reţeaua de foraje de prospecţiune şi explorare, construcţia şi/sau achiziţionarea de platforme de exploatare şi, imperios necesar, construcţia de conducte de transport (în reţea) a ţiţeiului extras până pe litoralul românesc.
În ceea ce priveşte bogăţia hidrologică şi hidrogeologică a României putem afirma că ne aflăm în pragul lipsei de apă. România nu a cunoscut până acum această lipsă, dar din cauza schimbărilor climatice şi a exploatărilor iraţionale ne aflăm în pragul unei sărăcii hidrice. Multe strate freatice ce au asigurat sursa de apă a unor mii de localităţi încep să fie poluate (strate de Cândeşti, Frăteşti s.a.) devenind improprii uzului casnic. Pentru multe altele se constată o scădere a presiunii de zăcământ.
Bazinele hidrogeografice sunt afectate de exploatările de pietriş şi nisip din balastiere. Se crează în mod haotic lacuri artificiale în zonele de acţiune a acestor balastiere. În mod abuziv cursurile râurilor sunt deviate prin aceste exploatări iar eroziunile şi depozitarea sedimentelor nu mai decurg în mod natural. Dacă lacurile aferente cursului Dunării, intre Orşova şi Ostrov, locul de înmulţire a sturiomlor şi a altor specii piscicole au fost distruse, acum se crează lacuri artificiale noi pe majoritatea râurilor din ţara care sunt sau nu populate cu specii piscicole banale.Speranţe există cu privire la apele termale din Carpaţi Orientali şi din NW Munților Apuseni.
A existat în România o reţea artificială de canale dedicată îmbunatăţirilor funciare (Sadova-Carabia iriga 80.000 ha, sistemul Carașu iriga 360.000 ha). Acesta sunt distruse la ora actuală irigând împreună doar 50.000 ha. Asta înseamnă că bazinele hidrografice de alimentare au fost din nou afectate floristic şi faunistic.
Fermele eoliene s-au dezvoltat într-un ritm scăzut în România datorită proastei înţelegeri a Ministerului Mediului Pădurilor şi Apelor. Ele pot fi dezvoltate în multe zone ale României (Dobrogea, Moldova) acolo unde vanturile sunt relativ puternice şi constante. Trebuie însă schimbat sistemul de remunerare al investitorilor prin certificate verzi a căror valoare se resimte în buzunarele cetăţenilor.
Instalarea centralelor fotovoltaice este de dorit, dar ea stă doar la îndemâna investitorilor.
Situaţia exploatărilor de uraniu rămâne la discreţia guvernului. Pentru că România are suficiente resurse explorate şi care pot intra oricând în exploatare. Problema sta însă în preţurile de cost, care în străinătate sunt mai mici decât preţurile la care îl putem exploata noi. Mai repede se poate pune problema deşeurilor mediu şi înalt radioactive provenite de la Cernavoda, pentru care nu avem încă un depozit cu adevărat etanş.
România poate alimenta întregul glob cu sare (halit), dar exploatările actuale trebuie retehnologizate. Cu ajutorul european sau prin contribuţia investitorilor de mare fractura putem deschide exploatări noi de metale nobile, de sulfuri complexe, de oxizi, de bauxită, tufuri zeolotice s.a.
f. IMM-urile și mediul de afaceri
IMM-urile reprezintă coloana vertebrală a unui capitalism sănătos pentru că asigură dezvoltarea păturii de mijloc a populației și o dezvoltare concurențială normală. Politica Partidului România Unită este de încurajare a IMM-urilor și a mediului de afaceri prin taxare prietenoasă și prin eficientizarea sistemului de colectare a taxelor prin reducerea evaziunii fiscale. Taxe mai puține și mai mici, dar colectate de la toți contribuabilii reprezintă formula corectă de încurajare a mediului de afaceri și a concurenței corecte ca motor de dezvoltare economică. Mediul de afaceri trebuie să fie partenerul statului român, nu dușmanul acestuia. În această privință, un accent deosebit trebuie pus și pe stimularea capitalului autohton și pe încurajarea investitorilor români în a-și dezvolta afaceri sănătoase în România.
Trebuie încurajate în special IMM-urile din domeniul producției și serviciilor, producătoare de plusvaloare, care creează locuri de muncă specializate și sunt pârghii economice pe termen mediu și lung. O atenție special va fi acordată proiectelor de tip Start-up care să încurajeze implicarea tinerei generații și a celor capabili să producă, pe viitor, plusvaloare economică reală.
g. Politica fiscală și bugetară
Politica fiscală și bugetară trebuie să transforme România într-un mediu prietenos pentru investiții, având în vedere competiția care există între state în a atrage, prin măsuri de încurajare și stimulare, capital investit în producție. Tratamentul corect față de investitori, ușurarea poverii bugetare și simplificarea colectării taxelor și impozitelor reprezintă atuuri de neegalat pentru un stat care dorește să se dezvolte.
TVA-ul trebuie să fie competitiv prin comparație cu țările din regiune pentru a crea un avantaj investițional României.
Partidul România Unită susține de asemenea crearea unui cadru concurențial sănătos prin echitatea contribuabililor în fața obligațiilor către bugetul local și central și prin descurajarea totală a neplătitorilor de impozite care devin un concurent neloial pentru jucătorii onești din piață.
h. Absorbţia fondurilor europene
Absorbția reprezintă o şansă pentru România în vederea recuperării decalajelor socio-economice, dar şi pentru a deveni o ţară competitiva în raport cu celelalte ţări membre ale U.E.
Este o certitudine faptul că România nu a fost capabilă până acum să folosească toate fondurile europene pe care le are la dispoziţie, rata reală de absorbţie fiind practic sub 50%.
Cauzele care au dus la această situaţie dezastruoasă, ţin de modul absolut defectuos prin care organismele statului român au înţeles şi înţeleg să gestioneze această oportunitate de mai bine de 7 ani, indiferent de orientarea politică a guvernelor care s-au succedat la putere.
Eroarea principală care a stat la generarea acestei situaţii consta în faptul că nu se înţelege ca aceşti bani vin ca urmare a unei politici investiţionale a Uniunii Europene, ce are ca obiectiv principal dispariţia decalajelor economice şi sociale existente între anumite regiuni şi crearea unui spaţiu concurenţial adecvat şi corect intre toţi actorii comunitari, pe piaţa U.E.
Fără o analiză pragmatică a erorilor de sistem care au dus la situaţia absolut catastrofală în care ne găsim, nu putem asigura un proces de absorbţie ridicat, absolut necesar în actuala etapă de dezvoltare şi consolidare a României, ca stat membru cu drepturi depline, dar şi cu obligaţii în cadrul Uniunii Europene.
În vederea deblocării situaţiei existente, Partidul România Unită identifica o serie de măsuri urgente care se impun a fi luate:
Corelarea absorbţiei cu impactul generat de proiectele aprobate, în cadrul politicilor de dezvoltare regională. Mai precis: selectarea şi aprobarea proiectelor, în funcţie deincadrarea lor în cadrul unor programe coerente de dezvoltare durabilă şi pe termen mediu şi lung.
Realizarea unui sistem de achiziţii clar şi concis, astfel încât să nu mai permită interpretări care să ducă la blocarea derulării proiectelor.
Actualizarea continuă a programelor operaţionale la evoluţiile economico-sociale. Programele operaţionale, în marea lor majoritate, urmăresc obiective secundare, fără impact real în strategiile de dezvoltare sectoriale sau regională.
Eliminarea procedurilor birocratice ce trebuie îndeplinite atât de către beneficiari, cât şi de către Autorităţile de Management, pe parcursul procesului de absorbţie a fondurilor europene.
Crearea unor mecanisme de control şi evaluare unitare, la nivelul Autorităţilor de Management. Multe proiecte s-au blocat din cauza inconsecventei reglemantarilor emise de autorităţile de management cu privire la modalităţile de implementare sau de justificare a diferitelor activităţi, pe parcursul implementării.
Stabilirea unor reglementări care să clarifice clar şi concis: cadrul acum incert de responsabilitate, în cadrul procesului de evaluare şi stabilire a eligibilităţii cheltuielilor şi activităţilor.
Creşterea gradului de profesionalism al personalului din cadrul Autorităţilor de Management. Selecţia personalului pe criterii de competentă, eliminând componenta ponitica din politica de angajare.
Fără o abordare pragmatică şi coerentă în accesarea fondurilor europene, România este pe cale să piardă o şansă unică de care beneficiază pentru a deveni un partener puternic şi credibil în actuala construcţie europeană.
3. Justiție și echitate socială
a. Criza structurală a României. Combaterea corupției și a crimei organizate
– Factorii politici
Corupția este o un fenomen ce distruge până la temelii atât identitatea și rolul instituților publice și a puterilor unui stat de drept, cât și încrederea cetățenilor în funcția reprezentativă a sistemului democratic. În acest fel, eroziunea stabilității instituțiilor și deminităților publice se produce, cu efecte negative pe termen lung, greu de corectat.
Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții (TTIP) reprezintă lovitura finală dată suveranității României
Statul român va deveni în curând semnatar al Parteneriatului Transatlantic pentru Comerț și Investiții (TTIP), care va fi stabilit între UE și SUA, fără să participe la negocieri și fără să-și informeze cetățenii asupra pericolelor majore pe care acest tratat le cuprinde pentru România.
La fel ca în cazul primirii de imigranți din Africa sau în cazul adoptării euro, românii se trezesc cu decizii luate peste capul lor care limitează drastic suveranitatea României, transformând-o într-un subiect pasiv al unor decizii luate în afara țării, dar care influențează în mod negativ destinul acestui popor pentru totdeauna.
TTIP va însemna lovitura definitivă dată capitalului autohton, agriculturii și tuturor produselor românești care încă mai rezistă pe piață, prin deschiderea piețelor fără reglementări care va avea aceleași consecințe ca și deschiderea piețelor în interiorul UE: România va deveni importator de produse ieftine, iar firmele și produsele românești nu vor avea nicio șansă să intre în competiție cu multinaționalele de peste Ocean.
Din punct de vedere al produselor agricole, vom fi invadați de organisme modificate genetic, mai ieftine, iar produsele alimentare românești vor dispărea cu totul. În plus, corporațiile vor putea da în judecată statul român atunci când dreptul lor de a exploata resurse naturale va fi îngrădit, iar tribunale comerciale vor putea penaliza statul român și chiar obliga să nu-și mai protejeze resursele ci să le cedeze, totul în numele profitului neîngrădit.
Orice reglementare care va diminua profitul multinaționalelor, precum drepturile angajaților, poate fi subiectul unui asemenea proces comercial în care corporațiile au toate șansele să câștige, forțând statul român să anuleze orice protecție a forței de muncă sau orice limitare a exploatării resurselor.
Tot în numele comerțului liber, sectoarele publice care au scăpat până acum de privatizare, precum sănătatea sau educația, pot încăpea pe mâinile corporațiilor pentru că TTIP prevede eliminarea restricțiilor și transformarea societății într-un bun profitabil cu orice preț.
Un proces precum cel intentat statului român de compania care a vrut să exploateze Roșia Montană este dinainte pierdut dacă intrăm sub reglementările TTIP sau CETA (Acordul comercial dintre UE și Canada), iar statul român va fi bun de plată pentru că nu a permis utilizarea cianurii, așadar a îngrădit dreptul companiei de a face profit. Orice șansă a României de a respinge exploatările pe bază de cianură sau de a evita exploatarea gazelor de șist este pierdută prin intrarea sub aceste acorduri comerciale transnaționale.
Autoritățile statului român nu prezintă însă publicului pericolele TTIP și CETA, nici nu au o poziție oficială referitoare la aceste acorduri. Este clar că reprezentanții României nu au de gând să reacționeze în niciun fel, ci doar să aprobe cu ochii închiși tratatele o dată ce ele sunt agreate de UE.
România va deveni astfel paradisul corporațiilor străine care vor face legea în țara noastră pe baza unor acorduri la negocierea cărora noi nu am participat și despre care nu am avut niciun cuvânt de spus. Parlamentul național sau dorințele cetățenilor vor deveni irelevante, pentru că TTIP sau CETA vor avea putere de reglementare transnațională, devenind lege și Constituție pentru noi.
Partidul România Unită se opune acestor acorduri strict comerciale care transformă România într-o piață de desfacere pe de o parte și într-o mină de resurse naturale neîngrădită, pe de altă parte. Din momentul în care România va intra sub incidența acestor acorduri, suveranitatea țării noastre va mai fi doar un cuvânt într-o Constituție care nu va mai avea niciun rost și nicio autoritate.
Deputat Bogdan Diaconu
Președintele Partidului România Unită
PLR nu a existat. De ar fi existat PLR-ul, Partidul Mediului, cel din care se zice ca provine PLR-ul, era radiat sau cu denumirea schimbata in PLR. Dovada… http://tmb.ro/index.php/partide-politice
NU MAI MINTITI!!!!