Iubiţii mei Credincioşi în Cristos!
De Crăciun, privim şi noi spre Bethlehem. Spre ieslea săracă unde Dumnezeu Fiul a coborât în chip de prunc. În această zi Cuvântul s-a făcut trup. A devenit om şi a locuit între noi. Din Bethleem a apărut lumina lumii. Viaţa lui Cristos, Dumnezeu adevărat şi om adevărat, este minunată. A acceptat solidaritatea cu omul. A împărtăşit până la sfârşit soarta omului: bucurii, singurătate, eşecuri, neputinţă şi îndoieli – cu excepţia păcatului. Traiul său plin de vitregii, de la ieslea din Bethleem până pe crucea de pe Calvar, ilustrează destinul omenesc…
Cei care au avut răbdare să aştepte şi au aprins luminile în pomul de Crăciun doar în Noaptea Sfântă şi mai pot încă privi în ochii copiilor ce strălucesc de bucurie, aceia pot, ca întotdeauna, să aibă parte o minunată trăire sufletească. Chiar dacă nu s-au gândit la aceasta, au simţit cum dragostea milostivă a lui Dumnezeu le-a încălzit inimile. Steaua de la Bethleem luminează de mai bine de 2000 de ani, ca lumină a Mântuitorului, admirabilă realitate dumnezeiască şi omenească a lui Cristos. De multe ori, în timpul anului, uităm de ea, dar de Crăciun şi Paşti această lumină tainică începe să strălucească, izbucneşte în noi. De ce? Pentru că omul tânjeşte după bucurie, pace, armonie, iubire, este însetat după Cristos. El este „apa regală”: cu El sau împotriva Lui! Toată lumea trebuie să-şi exprime poziţia. Nimeni nu poate fi indiferent în faţa Lui. Noi – prin mila lui Dumnezeu – vrem să fim alături de El şi, în următorii doi ani, dorim să zidim şi mai strâns comunităţile diecezei noastre pe stânca lui Cristos.
Crăciunul nu este sărbătoarea oamenilor singuratici. Este singura sărbătoare în care fiecare familie trebuie să fie împreună. Dragi taţi, dragi mame, ştiu bine cât de greu este să lucrezi în ture, cât suferiţi când trebuie să vă lăsaţi chiar şi pentru câteva luni familia în speranţa unui trai mai bun. Vă înţeleg, dar trebuie să înţelegeţi şi voi că în această lume agitată peste cele materiale este nevoie și de credință, care e o comoară preţioasă. Păziţi această scumpă comoară, şi daţi mai departe copiilor! În această credinţă putem privi la fraţii noştri, ca la Cristos, care s-a făcut om pentru toţi, şi care aşteaptă în fiecare om iubirea noastră. De Crăciun să ne rugăm cu inima deschisă pentru toţi: “Isuse din Bethleem, binecuvântează familiile noastre, binecuvântează-i pe săraci, pe cei bolnavi, pe cei abandonaţi. Consolează-i ca să ştie că şi în suferinţă eşti cu ei. Binecuvântează-i ca, în sărbătoarea iubirii, bucuria Crăciunului să se strecoare şi în inimile lor.”
Cu aceste gânduri vă urez tuturor Sărbători de Crăciun pline de haruri şi un An Nou binecuvântat de Dumnezeu.
În Solemnitatea Naşterii Domnului – Crăciunul, Satu Mare, 2015
† Eugen
Episcop
