DNA anchetează profesorii care au coordonat ”lucrările științifice” din pușcării. Un sătmărean, pe listă

Profesorii care au coordonat ”lucrările științifice” din pușcării sunt anchetați de procurorii DNA. În lista integrală publicată de Ministerul Justiției, cu profesorii care au dat recomandări pentru scriitorii din pușcării figurează și profesorul universitar dr. Marin Andreica din Satu Mare.

Marin Andreica este profesor universitar la Academia Comercială din Satu Mare, acesta a fost conferențiarul politicianului și omului de afaceri Gheorghe Copos, care a fost condamnat definitiv pe 25 august 2014 la patru ani de închisoare. În perioada în care a fost în detenție, Gheorghe Copos a scris cinci cărți dintre care și cartea ”Franciza vs Management în Industria Hotelieră”, recomandată de profesorul Marin Andreica și publicată la editura ”Niculescu”.

Cărţile scrise de Gheorghe Copos: 

Legea prevede ca, pentru fiecare lucrare științifică scrisă în pușcărie, deținutului i se reduce cu 30 de zile pedeapsa. Pentru a ajunge la aceasta reducere, deținutul trebuie să prezinte comisiei din penitenciar o recomandare scrisă din partea unui profesor universitar sau a unui conferențiar. 

Potrivit procesului verbal de sesizare din oficiu întocmit de procurori, fapta ar fi fost săvârșită de mai multe persoane care au acționat concertat în scopul de a crea aparența că sunt îndeplinite condițiile legale pentru ca persoanele condamnate să fie liberate condiționat. Dintr-o notă întocmită de Administrația Națională a Penitenciarelor, precum și din datele existente în spațiul public rezultă indicii că, în realitate, aceste condiții nu erau îndeplinite în realitate, iar prin faptele săvârșite s-a urmărit exclusiv favorizarea persoanelor condamnate.

Mai multe cadre universitare dintre care și Marin Andreica ar fi acordat recomandări formale prin care au atestat pretinsa relevanță științifică a unor lucrări, exclusiv pe baza titlului acestora, fără a lua contact în vreun mod cu autorul lucrării și fără a cunoaște viziunea acestuia asupra temelor care urmau să fie abordate. Aceste recomandări ar fi avut o natură generică și ar fi fost folosite, uneori, în aceeași formă, pentru elaborarea unor multiple lucrări cu caracter științific.

Alte cadre universitare ar fi acceptat să valideze valoarea unor lucrări și să le includă în evidența unor conferințe științifice internaționale, în condițiile în care activitatea de elaborare desfășurată de autor durase câte o oră pentru fiecare comunicare. Se observă că ar exista o discrepanță între prestigiul presupus al unei asemenea manifestări și implicarea reală a autorului, care a determinat ca fiecare oră de activitate să reducă durata pedepsei executate cu câte 30 de zile.

Totodată, ar fi existat persoane care au acceptat să elaboreze lucrări cu un aparent caracter științific și care au fost asumate ulterior de persoanele condamnate. Lucrările pretins a fi fost realizate în penitenciar citează opere la care autorul nu a avut acces nici la bibliotecă, nici online, iar timpul dedicat elaborării lucrărilor este în mod obiectiv insuficient pentru un asemenea demers (de exemplu 12 ore pentru o lucrare de 180 de pagini ori 6 ore și 40 de minute pentru elaborarea unei lucrări de 212 pagini). În aceste împrejurări, concluzia este că autorul real este o altă persoană.

 Reprezentanții unor edituri ar fi acceptat publicarea lucrărilor fără a se raporta în niciun fel la valoarea științifică acestora și interesul pieței de carte, în tiraje infime, care nu au fost puse în vânzare în circuitul comercial obișnuit. Modalitatea atipică de încheiere și executare a contractelor în raport cu celelalte lucrări publicate de aceleași edituri demonstrează că aceste persoane nu ar fi acționat în scopul pentru care a fost înființată persoana juridică, ci exclusiv pentru a împiedica executarea pedepsei în condițiile stabilite de instanță.

Pe de altă parte, funcționari din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor cu atribuții în analiza condițiilor prevăzute de lege pentru a propune liberarea condiționată ar fi acceptat susținerile condamnaților și le-ar fi acordat beneficiul legal menționat, în lipsa oricărei cenzuri cu privire la temeinicia acestora. Astfel, au existat situații în care persoanele condamnate nu figurau în tabelele de pontaj sau au elaborat în același interval patru lucrări științifice în paralel, împrejurări care arată că era în mod obiectiv imposibil să fie autorii acestor opere.

Aceste împrejurări au dat naștere unui adevărat fenomen de natură să lipsească de conținut deciziile instanțelor (în luna decembrie 2015 doar la Penitenciarul Rahova erau în curs de elaborare 46 de lucrări pretins științifice).

Sursa: www.stiripesurse.ro