Emanuel Gyenes, Mani, a pornit astăzi în partea a doua a ediției 2018 a Raliului Dakar și ocupă locul 30 în clasamentul general, cu opt etape înainte de finiș. Dacă în primele cinci zile ale raliului s-a concurat în deșertul Atacama și concurenții au avut de furcă cu nisipul foarte fin și temperaturile ridicate, în următoarele trei se va rula la altitudini minime de 3.000 de metri și temperaturi de 3°C.
Ediția cu nr. 40 a Raliului Dakar s-a dovedit a fi cea mai imprevizibilă și dură organizată până acum în America de Sud. Totul a început pe 6 ianuarie cu startul oficial din capitala peruană Lima și a continuat cu etapele din cel mai arid deșert al planetei, Atacama. Dakar-ul nu a mai fost aici de cinci ani, iar Mani de șase și asta s-a văzut, mai ales pentru că s-a rulat în zone 100% noi pentru raliu și concurenții au fost surprinși de dificultatea acelui nisip. Mr. Dakar, cum este supranumit omul care a câștigat raliul de 13 ori (Stephane Peterhansel), declara că nu a mai văzut de foarte multă vreme dune dintr-un nisip atât de fin și care să se rupă atât de ușor când ajungi în vârf. Într-una dintre etape s-a concurat în dune de peste 2.000 de metri. „Au fost dune din care am ieșit ca dintr-o pâlnie”- Mani Gyenes.
Joi s-a trecut din Peru în Bolivia într-o etapă a cărei probă specială organizatorii au fost nevoiți să o scurteze pentru motocicliști. Chiar dacă nu au mai concurat la 4.700 de metri altitudine unde fulguia, riderilor nu le-a fost de loc ușor în etapa care i-a dus în La Paz, capitala aflată la cea mai înaltă altitudine din lume 3.640 m. A plouat pe toată lungimea probei speciale, care a fost scurtată la mai puțin de 200 de km și concurenții nu au scăpat de ploaie nici în oraș, unde au fost așteptați de zeci de mii de bolivieni.
Condițiile dure cu schimbări bruște de temperatură nu au fost prielnice pentru Mani, care de două zile se chinuie cu o răceală care îi îngreunează destul de mult modul în care respiră la aceste altitudini extreme din Bolivia. Totuși, ziua de odihnă (vineri) dinLa Paz i-a prins bine și a izbutit să își mai întremeze forțele pentru cea de a doua parte a Dakar 2018, cea care începe astăzi (sâmbătă), cu etapa La Paz – Uyuni.
Dacă în drumul către capitala Boliviei concruenții au trecut pe lângă Lacul Titicaca, în drumul către Uyuni merg pe lângă Salar de Uyuni, cel mai mare deșert sărat și unul dintre cele mai plate locuri de pe Terra – altitudine 3.656 m. Aceasta este a șaptea etapă a raliului și măsoară în total 727 km, dintre aceștia 425 km sunt de probă specială. Este o etapă dură în care motocicliștii s-au trezit la ora trei dimineața (ora locală) pentru că la ora 4 a început să se plece din bivuac către startul probei speciale (temperatura aerului nu a depășit 5°C). Proba specială areun traseu pe cărări și drumeaguri andine cu mult noroi, după ploile căzute în ultimele zile. În plus, la finalul unei zile dure și friguroase, riderii vor trebui să își pregătească singuri motocicletele pentru duminică, având în vedere că este o etapă maraton, adică una în care nu se întâlnesc cu echipele de asistență tehnică la finalul probei. Pe 14 ianuarie periplul bolivian va continua cu etapa Uyuni – Tupiza, urmând ca luni să se coboare către orașul argentinian Salta, de unde se va continua către Cordoba, pentru finișul de pe 20 ianuarie.
Emanuel Gyenes #28:„Din păcate, am răcit și am fost nevoit să concurez cu febră în etapa a șasea, cea de joi. Dar am ajuns cu bine în La Paz, unde a fost programată ziua de odihnă și mi-a făcut bine să dorm la hotel (în bivuac se doarme în cort), unde m-am putut aduna puțin. Am avut o primă săptămână foarte grea, nu a fost începutul pe care mi l-aș fi dorit, însă am ajuns în ziua de odihnă pe locul 30 la general și sper ca de aici să pot urca în clasament. De acum mai urmează opt zile de concurs, sâmbătă vom fi în Uyuni și este etapă maraton, nu ne întâlnim cu asistența. Sper să fie totul bine, să nu trebuiască să repar nimic la motocicletă. Mă deranjează că aici în Bolivia este destul de frig, suntem la 3.600 de metri altitudine și vom mai urca puțin, iar cum sunt răcit îmi este mai greu cu respirația. Când vom ajunge în Salta, în Argentina, acolo temperaturile vor mai crește și până atunci sper să îmi revin și eu.”
Ce se întâmplă cu organismul unui rider în cele 4 zile petrecute la altitudini extreme?
La altitudini se modifică următorii factori: scade presiunea atmosferică, scade presiunea parțială a oxigenului, scade temperatura și umiditate, radiația solară este crescută.
”Factorul care influențează cel mai mult performanța și capacitatea de efort este diminuarea presiunii parțiale a oxigenului. Aceasta scade cu 1/4la 2500 m și 1/2 la 5000 m. Scăderea presiunii parțiale a oxigenului duce la saturație mult mai mică a O2 în sângele arterial. Iar saturarția mica de oxigen implică: scăderea capacității de efort în anduranță, diminuarea capacității funcționale a sistemului nervos central. Creierul reacționează în mod sensibil la deficitul de oxigen (hipoxie) – foarte ușor poate să apară lipotimia sau sincopa. Sportivul pierde lichide din cauza aerului mult prea uscat și rece (apa din căile respiratorii trebuie umidificată și reîncălzită). Este intensificată degradarea glicogenului intramuscular – glicogenoliza accentuată de creșterea intensității exercițiului în astfel de condiții.Se intensifică metabolismul carbohidraților (organismul transformă carbohidrații în glicogen muscular).Este absolut necesar aport compensator de lichide și electroliți și creșterea aportului de carbohidrați.” – Mihaela Beldie Dobranici, medic sportiv.
Bravo Mani!! Felicitari celor care te sustin financiar si celor care te ajuta efectiv in aceasta aventura! Mult succes!!