Peste 300 de beneficiari de ajutor din județul Satu Mare sunt suspectați că obțin venituri din jocurile de noroc, potrivit directorului Agenţiei Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială (AJPIS), Ildiko Tivadar. Aceasta a precizat că beneficiarii riscă să își piardă sprijinul financiar.
Directorul AJPIS a explicat astăzi, în ședința Colegiului Prefectural, că în urma unui control al Curţii de Conturi la nivel întregii țări, au fost trimise spre verificare către judeţul Satu Mare un număr de 700 de persoane care beneficiază de diverse ajutoare.
“Avem norocoşi care au câştigat sume foarte mari la jocuri de noroc. Merg la păcănele, pariuri. Noi nu am avut aceste informaţii, s-au scos de către Curtea de Conturi în urma controlului la nivel naţional. […] Mulţi nu recunosc, în caz că sunt sume mici e problemă pentru că la ajutorul social şi 1 leu contează.
Legislaţia nu face distincţia între 1 leu şi 100.000 de lei şi o să avem o problemă. Toate veniturile, în afară de alocaţia de stat intră în baza de calcul pentru că sunt nişte bani de la stat pentru ce care nu au venituri, dar dacă realizează venituri, chiar şi din jocuri de noroc, nu mai sunt eligibili”, a declarat Ildiko Tivadar.
Tuturor asistaților sociali le-aș pune doua întrebări de calificare/descalificare:
1. Sunteți fumător?
2. Aveți telefon mobil?
Răspunsul afirmativ la oricare din aceste doua întrebări duce la pierderea tuturor ajutoarelor sociale indiferent de situația generală a fiecăruia.
Urmăritul prin cazinouri, Sali de jocuri sau baruri cu păcănele este o prostie enorma și o mare pierdere de vreme.
Exista persoane care într-adevăr au nevoie de ajutorul dat de sistem, oameni cu probleme de natura medicală ce abia își duc amărâte ultime zile cu ochii răstigniți la tavanele ce prefera sa le țină companie pe suta finala de metri ce o mai au de trăit. La ei ar trebui sa ne stea gândul când vorbim de ajutoare reale. A-ți pleca urechea lângă un ultim suflu de om singuratic, bolnavi părăsiți de proprii copii, chiar dacă nu e un sprijin financiar este totuși gestul ce mulți l-au uitat iar lacrimile multora demult stau in sufletele celor cu adevărat nevoiași și de care noua tuturor nu ne pasă.
Exista copii fără vină, bolnavi din primele lor zile, copii ce nu-și pot exprima durerea așa cum noi urlam la ceruri uneori și mai exista bătrânii uitați de toată lumea, o inconveniență sumbra a societății noastre răpusă parca de timpul acesta inexistent.