Ultima actualizare: ieri, 22:23
Locale

36 de ani de la moartea lui Nichita Stănescu. Vizita poetului la Satu Mare!

Se împlinesc vineri, 13 decembrie, 36 de ani de când marele Nichita Stănescu s-a stins din viață. Poetul a murit din cauza unui stop cardio-respirator. În timpul vieții, el a făcut două vizite în județul Satu Mare, rămânând impresionat de calmul oamenilor de aici. 
Despre vizita lui la Satu Mare a vorbit Carol Erdos, actorul sătmărean căruia poetul i-a fost mentor.
”Prima dată a venit în Satu Mare în anul 1982, când a fost impresionat de liniștea și cumpătarea în discuție a oamenilor de aici. Despre sătmăreni spunea mereu: ” Nu sunteți grăbiți ca regățenii că vine Dâmbovița și vă inundă.” De asmenea, Țara Oașului și oamenii de acolo l-au impresionat mult pe Nichita. Am fost cu el și la Săpânța, la Cimitirul Vesel. Când a citit pe crucile mormintelor a spus: ”Românul e poet inclusiv pe cruce și nu își ascunde defectele, dar știe să își aprecieze defectele chiar și pe cruce”, a spus Carol Erdos.
Actorul sătmărean a avut o relație specială cu poetul Nichita Stănescu.
”Relația dintre mine și Nichita s-a sedminetat pe niște aspecte ale trecutului vieții mele până atunci. I-am povestit că am lucrat în mină, prin câte examene de admitere am trecut și am fost respins, că sunt maghiar și nu pot preda istoria României sau limba română. Pe Nichita l-a impresionat cel mai mult faptul că eu am lucrat în adâncul pământului. Ca orice poet, el a văzut altfel lucrurile când i-am povestit că am trăit și am lucrat la 1.250 m adâncime în pământ sau că mi-am pierdut tatăl acolo, pe când aveam 11 ani, și am avut curajul să lucrez chiar și după acest incident. Toate aceste lucruri l-au impresionat pe Nichita și astfel relația dintre noi a devenit specială”,  a mai spus Carol Erdos.
Așa cum relatează Dora Stănescu, soția Nichitei Stănescu, casa lui era mereu plină, iar ușa întotdeauna descuiată.
”La Nichita venea mereu lume, trăiam într-o casă deschisă. Veneau prieteni vechi, dar şi oameni pe care nu-i văzuse niciodată. Poeţii tineri veneau pentru un fel de binecuvântare, iar el considera că nu trebuie să respingă pe nimeni. Spunea tot timpul: “De unde ştiu că nu bate la uşă Eminescu?” Erau mereu 5-6 oameni în jurul mesei noastre, toată ziua, şi se schimbau mereu. Nu era uşor, dar la un moment dat te obişnuieşti. Ne lega un sentiment enorm şi am făcut foarte repede echipă”, a spus Dora.

3 comentarii

  1. Veronica Micle Răspunde

    Inegalabilul Nichita …….. . Cu toate bunele si relele lui , era aproape de genialitatea lui Eminescu ! Păcat că nu știm și nu învațăm cum să ne prețuim geniile .

  2. cetatean Răspunde

    Când vor cădea frunzele pomului,
    când se va veșteji iarba câmpului,
    pletele mele și pletele tale
    se vor așterne pe câmpuri
    ca sa nu rămână înfrigurată
    aceasta țară de vis.

    Poezia ”Această țară de vis” – Nichita Stănescu

    • Veronica Micle Răspunde

      Cați dintre politicienii nostri de azi au citit aceste versuri si le-au înțeles sensul ? Apropo , se mai predă Nichita Stanescu acum în școala ? Sau nu corespunde standardelor uniunii …… .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Mai multe despre Locale
FOTO. Criminalul din Bârsău a fost arestat. A recunoscut tot!

Criminalul din Bârsău a fost arestat. Judecătorii din cadrul Tribunalului au dispus în această seară, la ora 22,00 arestarea preventivă...

Închide