Mai ieri beneficiar al Adăpostului de noapte, azi om împlinit la casa lui! Este povestea lui Daniel Boje, un fost beneficiar al Adăpostului de noapte pentru adulți din Satu Mare, un om care de șapte ani încoace a reușit să își facă un rost în viață.
Daniel a împlinit 38 de ani în luna august, iar acum, privind în urmă, își descrie anii de adolescență ca pe o perioadă grea caracterizată de certurile dintre părinți, divorțul lor, pierderea locuinței și încercarea de a supraviețui pe străzi.
Povestea lui Daniel Boje, mai jos:
Daniel Boje a împlinit 38 de ani în luna august, iar acum, privind în urmă, își descrie anii de adolescență ca pe o perioadă grea caracterizată de certurile dintre părinți, divorțul lor, pierderea locuinței și încercarea de a supraviețui pe străzi.
“Furam pentru mâncare, furam pentru chirie. Furam bani, telefoane, furam din mașini…Am ajuns să am cinci sau șase condamnări și să fiu închis 13 ani și 8 luni”. O perioadă grea și cu multe greșeli comise atât de el, cât și de frații săi, la rândul lor condamnați la închisoare.
În martie 2014, Daniel Boje a ieșit din Penitenciarul Satu Mare și a mers direct la Adăpostul de noapte. Decizia de a cere ajutor la Centrul Social de Urgență pentru Adulți din Satu Mare a fost iată, dacă ne raportăm la prezent, una din cele mai bune luate în viață. Zâmbește. Da, e categoric de acord că următoarele opt luni pe care le-a petrecut la adăpost și la centrul de zi al Asociației Stea l-au ajutat să se reabiliteze. S-a angajat în această perioadă la o societate din Satu Mare, a muncit și s-a pregătit practic pentru tot ceea ce avea să urmeze. Bineînțeles, cu multă ambiție și un efort pe măsură depus chiar de el.
În noiembrie 2014, Daniel Boje a plecat în Anglia, la fratele său. Și în ziua de azi muncește în același loc, la același patron, la o spălătorie auto din Hycombe, Marea Britanie. Doar că azi e fericit, are o minunăție de fetiță de 3 anișori și 3 luni, Sofia, care se pregătește de prima zi de grădiniță. Daniel simte că e un om împlinit. A lăsat în urmă trecutul, e recunoscător pentru tot ajutorul primit, a reușit să își cumpere din banii strânși muncind în străinătate o garsonieră și un apartament în Satu Mare. Iar o dată pe an, când vine acasă, trece și pe la Adăpostul de noapte…
Și iată de ce putem spune cu mâna pe inimă că DA! Beneficiarii Adăpostului de noapte sunt oameni ca noi!
Bravo!Eu credeam ca s-a realizat in Romania prin nu stiu ce eforturi ale indrumatorilor…nu prin munca la straini. Reteta asta e trista!
Daca s-a realizat cinstit merita felicitari!
Si eu am trait o copilarie si adolescenta grea, dar n-am furat niciodata. Cine drak a murit de foame in Romania in ultimii 50 de ani. Alcoolicii si puturosii. Astept de la portalsm un pic de discernamant in publicarea articolelor.
Asta cam asa suna: am violat(vorba aia, ca n-am avut ce f.te) , am furat, am fentat si acuma sunt Erou. Asta nu-i articol de presa. Scuze… sunteti penibili…n-aveti ce scrie? Va dau eu subiecte cacalau…
High Wycombe, dar pentru analfabetul care a scris articolul e greu sa scrie numele unui oras, corect.
Na bine ma 🙂 tie ti-e usor ,tu stii engleza :))) porcusorule 🙂 purcelusule 🙂
Ar fi un bun politician. Chiar si presedintele RO.
Deci secretul este: sa plecam din Satu Mare.
Da, căci trebuie eliberate locurile disponibile pentru muncitorii srilankezi sau vietnamezi. Sau din Bangladesh? Mă întreb ce realuzareceste că spală mașini în UK? Bine, bine știu că tot e mai bine decât dacă stă la all inclusiv la zuhaus dar totuși repet care este marea realizare? Că muncește și încearcă să trăiască cinstit? Pentru asta nu trebuie mers până în UK. Sunt spălătorii auto și mai aproape. Sau mai e și altceva ce nu se spune și s-a dus cât mai departe ca acolo să nu se știe nimic de el că ce a făcut?