VIDEOREPORTAJ. Povestea sătmăreanului care și-a făcut o cruce și umblă cu ea în spate! „Mă las ghidat de Dumnezeu”

Sătmăreanul care a ținut 41 de zile și 16 ore de post doar cu apă continuă drumul despre care spune că i-a schimbat viața și l-a apropiat de Dumnezeu. Florin Viorel Câmpean a atras din nou atenția oamenilor după ce, în ultimele două săptămâni, a fost văzut pe străzile din Satu Mare purtând în spate o cruce mare din lemn. Un gest greu de trecut cu vederea, mai ales în zilele cu temperaturi ridicate, și care a stârnit numeroase întrebări.

PortalSM a stat din nou de vorbă cu Florin, chiar în ajunul Adormirii Maicii Domnului. De această dată, am vrut să aflăm de ce a simțit nevoia să transforme o experiență până acum mai degrabă personală într-un gest public, ce simte atunci când merge kilometri întregi cu crucea în spate și cum reacționează oamenii pe lângă care trece. În ziua interviului, Florin se afla și în cea de-a 14-a zi de post, ultima, iar în anumite perioade spune că nu a consumat nici apă.

De la 1.000 de ore fără mâncare la crucea purtată prin Satu Mare

Povestea lui Florin Viorel Câmpean a ajuns pentru prima dată în atenția cititorilor PortalSM în luna iunie. Atunci, sătmăreanul a povestit despre posturile pe care a început să le țină în 2023 și despre experiența despre care spune că i-a schimbat complet perspectiva asupra vieții.

Primul său post cu apă a durat 21 de zile. Au urmat alte perioade de post, iar între 13 noiembrie și 25 decembrie 2024 a ajuns la cea mai lungă experiență de acest fel: 41 de zile și 16 ore, adică aproximativ 1.000 de ore fără hrană. Florin spunea atunci că nu urmărește să impresioneze prin ceea ce face, ci să îi inspire pe ceilalți și că, prin aceste experiențe, a simțit că și-a descoperit o menire.

La începutul lunii august, această trăire a căpătat însă o formă vizibilă pentru întregul oraș. Florin și-a pus pe umeri o cruce din lemn și a început să meargă cu ea prin Satu Mare.

„Scopul meu este să-mi fac harul văzut”

Dacă postul fusese în mare parte o experiență personală, dusă departe de ochii celorlalți, crucea a mutat mesajul său în mijlocul străzii. Florin spune că tocmai acesta este motivul pentru care a ales să iasă în fața oamenilor: consideră că ceea ce a descoperit în ultimii ani nu trebuie să rămână doar pentru el.

„Scopul meu este să-mi fac harul văzut, pentru că știu că nu este doar pentru mine. Este pentru noi toți, de fapt.”

Florin insistă că nu se consideră cu nimic mai special decât cei care îl privesc de pe marginea drumului. Din perspectiva sa, ceea ce spune că a primit de la Dumnezeu este accesibil tuturor.

„Eu nu sunt cu nimic mai special decât voi. Ce mi-a dat mie Dumnezeu vă este dat și vouă. Și asta vreau, de fapt, să ajut oamenii prin harul acesta, să-i inspir, să promovez postul cu apă sau postul uscat.”

A ieșit cu crucea în 1 august, dar spune că nu a ales intenționat ziua

Prima zi în care Florin a pornit la drum cu crucea a fost 1 august, chiar ziua în care începe Postul Adormirii Maicii Domnului. Coincidența ar putea părea o alegere calculată, însă sătmăreanul susține că nu și-a stabilit momentul în funcție de calendarul religios.

Spune că ideea îi venise cu aproximativ o săptămână înainte și că abia ulterior a aflat despre semnificația zilei de 1 august și despre sărbătoarea Scoaterii Sfintei Cruci.

„Nici măcar nu am știut că, de fapt, pe 1 august se sărbătorea, din câte am înțeles, Scoaterea Crucii. Abia după aceea am aflat și am zis: «Ce am făcut eu?». Nu am făcut nimic dinadins, pur și simplu am făcut-o. Am rămas și eu uimit de ce am făcut.”

Pentru Florin, această coincidență nu a făcut decât să întărească semnificația pe care o atribuie gestului său.

Crucea și-a făcut-o singur

Crucea pe care sătmărenii au văzut-o în ultimele două săptămâni pe străzile orașului nu a fost cumpărată și nici primită de la cineva. Florin spune că și-a făcut-o singur, din lemn, special pentru gestul pe care și-a propus să îl ducă mai departe în această perioadă.

Apoi și-a pus-o pe umeri și a pornit la drum. Nu pentru câteva minute și nici doar prin centrul municipiului. Uneori merge două-trei ore, alteori chiar mai mult, iar traseele diferă de la o zi la alta.

Primul drum: aproximativ 18 kilometri, din Tireac până în Satu Mare

Cel mai lung traseu, spune Florin, a fost chiar în prima zi. A pornit din Tireac, satul bunicilor săi din partea tatălui, și a mers cu crucea până în municipiul Satu Mare, parcurgând aproximativ 18 kilometri.

„Am venit din Tireac, satul bunicilor din partea tatălui, și am venit de acolo până în Satu Mare. Adică am făcut ceva, vreo 18 kilometri.”

În zilele următoare a ales trasee diferite și a fost văzut în mai multe zone ale municipiului. Nu are însă un traseu fix și nici o distanță pe care trebuie să o atingă în fiecare zi. Pentru el nu numărul kilometrilor este important, ci faptul că iese în fața oamenilor cu mesajul său.

„Doar atât, să ies. Atâta-i important. Ăsta-i mesajul, să ies în fața lumii, să-mi arăt harul, care nu-i doar pentru mine. Asta vreau să scot în evidență.”

Crucea, purtată în timp ce ținea un nou post

Efortul a coincis și cu un nou post. Interviul PortalSM a avut loc azi, 14 august 2026, în ajunul Adormirii Maicii Domnului, iar Florin se afla atunci în ziua a 14-a, despre care spune că urma să fie și ultima din această perioadă.

De această dată, afirmă că a combinat postul cu apă cu perioade pe care le numește de „post uscat” sau „semi-uscat”. În zilele în care parcurgea kilometri cu crucea în spate, Florin spune că nu consuma nici măcar apă. Bea abia după ce ajungea acasă și lăsa crucea jos.

„Astăzi sunt în a 14-a zi de post, care va fi și ultima. Și am făcut, ca să zic așa, un fel de post semi-uscat. Cel puțin cât umblam cu crucea făceam un fel de post uscat.”

Toate acestea s-au petrecut în plină vară, inclusiv în zile cu temperaturi ridicate. Florin recunoaște că efortul a fost mai mare din această cauză, dar spune că nu s-a temut că nu va reuși să ducă drumul până la capăt. „A fost mai dificil, dar nu-i nimic imposibil.”

Privirile sătmărenilor: „Știam că nu o să fiu primit cu brațele deschise”

Un om care traversează orașul cu o cruce mare din lemn în spate atrage inevitabil atenția. Florin a fost fotografiat, filmat și privit cu curiozitate de cei pe lângă care a trecut. Unii au încercat să afle cine este și ce încearcă să transmită, în timp ce alții și-au exprimat nedumerirea sau propriile opinii despre gestul său.

El spune că se aștepta ca reacțiile să fie împărțite și că nu a pornit la drum cu impresia că toată lumea îi va înțelege mesajul. Pentru el, părerile celor din jur nu sunt însă un motiv să renunțe.

„Știam că nu o să fiu primit cu brațele deschise. Doar că eu am ceva ce trebuie să le transmit și o să o fac. Nu contează ce va crede lumea.”

Nu vorbește însă despre experiență ca despre o victorie personală. Întrebat dacă simte că a câștigat ceva după toate acestea, Florin spune că pentru el important este să continue, indiferent dacă apar reușite sau momente dificile.

„Când eram copii, cum era să nu ne mai ridicăm când am început să umblăm? Orice eșec e un pas înainte.”

„Nu am susținători din nicio direcție”

Nici familia și nici oamenii apropiați nu privesc neapărat cu aceeași convingere drumul ales de Florin. De altfel, și în primul interviu acordat PortalSM acesta povestea despre îngrijorarea familiei în timpul posturilor foarte lungi.

Acum, întrebat cum au reacționat cei apropiați când, după perioadele lungi fără mâncare, l-au văzut plecând și cu o cruce grea în spate, răspunsul său a fost scurt:

„Cum v-am zis, nu am susținători din nicio direcție.”

Cu toate acestea, spune că nu intenționează să renunțe la ceea ce consideră că este misiunea sa doar pentru că oamenii din jur nu îi împărtășesc convingerile.

„Postul cu apă este puterea noastră”

Discuția cu Florin are loc într-un moment cu o semnificație aparte pentru credincioșii ortodocși: ajunul Adormirii Maicii Domnului și finalul unei perioade de post. Pentru el însă există o diferență între postul religios obișnuit și postul cu apă sau fără apă pe care spune că îl practică.

„Eu zic așa: postul cu apă este puterea noastră, iar postul fără apă este superputerea noastră. Postul religios este OK, nu spun că sunt împotrivă, doar că acestea două sunt mult mai benefice pentru noi, din punctul meu de vedere.”

Florin spune că, pentru el, postul nu are doar o componentă religioasă. Îl privește ca pe o experiență care ar acționa simultan asupra trupului, sufletului și vieții spirituale. „Nu doar spiritual. Și fizic, și sufletește, și duhovnicește. Ne apropie mult mai bine de Dumnezeu și lucrează pe trei planuri.”

Mesajul său nu este adresat unei singure religii

Deși Dumnezeu este prezent în aproape fiecare explicație pe care o oferă, Florin spune că mesajul său nu este destinat doar credincioșilor ortodocși și nici unei anumite religii. Consideră că ceea ce numește „har” trebuie împărtășit tuturor, indiferent de locul din care provin sau de credința pe care o au.

„Eu așa simt, că harul pe care mi l-a dat Dumnezeu nu este pentru o religie anume, este pentru toată lumea. Nu contează că-i sătmărean sau că-i ultimul om din lumea asta. Pentru că toți suntem la fel, nu contează de unde provenim, din ce familie ne-am născut sau ce culoare a pielii avem.”

Este, de altfel, aceeași idee pe care o repeta și în primul interviu: nu consideră că experiențele sale îl fac special, ci că rolul lui este să vorbească despre ceea ce spune că a descoperit.

Spune că experiența i-a schimbat și alimentația

Florin spune că transformările pe care le asociază postului și credinței au ajuns să îi influențeze și alimentația. După posturile din 2024, susține că a început să privească diferit ceea ce pune în farfurie și consideră că și această schimbare face parte din drumul pe care îl urmează.

„În urma posturilor din 2024, Dumnezeu mi-a dat altă cale. Eu o numesc tot un har, adică tot un dar divin. Mi-a dezvăluit, de fapt, ce să pun în farfurie.”

Florin leagă această schimbare și de o problemă de sănătate prin care spune că a trecut. El interpretează acea experiență din perspectivă religioasă și consideră că l-a împins spre o schimbare a alimentației. Afirmațiile sale despre efectele alimentației și postului reprezintă experiența și interpretarea sa personală și nu constituie recomandări medicale.

Ce urmează după cruce

După aproape două săptămâni în care a ieșit cu crucea pe străzile din Satu Mare, Florin spune că nu știe care va fi următoarea etapă. Nu are pregătit un alt gest și nici nu își stabilește dinainte ce va face. Spune că multe dintre ideile sale apar pe moment și că preferă să se lase ghidat de Dumnezeu.

„Nu știu ce va urma, pentru că mă las condus, adică ghidat, de către Dumnezeu. Vine, de fapt, cred că de la sine.”

Cert este, spune el, că vrea să continue să vorbească despre experiențele sale și despre ceea ce consideră că a descoperit prin post și credință. „Ideea principală este să continui. Am să continui mai departe să inspir și să ajut oamenii cu acest har.”

Întrebat dacă sătmărenii îl vor mai vedea și într-o altă ipostază, după postul cu apă și crucea purtată prin oraș, Florin nu exclude nimic. „Orice este posibil. Nu știu ce va urma. Sunt genul de om căruia îi vin ideile pe moment și probabil atunci voi ști.”

Iar experiența din ultimele două săptămâni o rezumă simplu: „Sunt în a 14-a zi de post și am purtat și crucea. Deci se poate. Orice se poate, doar să vrem.”