VIDEOREPORTAJ. Omul care ridică bariera de la Acâș. De 30 de ani pe calea ferată: „Mai bine la serviciu decât în pensie”

De fiecare dată când bariera coboară la trecerea de cale ferată din Acâș, cineva trebuie să fie acolo. Să primească ordinul, să oprească traficul rutier, să urmărească trenul și să se asigure că nimeni nu forțează trecerea. Într-o lume în care tot mai multe instalații sunt automatizate, la Acâș încă există un om în spatele barierei. Pentru cât timp, însă, nimeni nu știe cu exactitate.

Romulus Marton lucrează la calea ferată din anul 2000. Este acar, iar din cauza lipsei de personal ajunge, prin rotație, să asigure și ture la bariera din Acâș. Nu este din județul Satu Mare, ci vine tocmai din Telciu, județul Bistrița-Năsăud, pentru a acoperi turele libere.

Meseria nu a fost o alegere întâmplătoare. Tatăl său a lucrat la calea ferată, iar Romulus a crescut, într-un fel, în apropierea acestei lumi. A lucrat la șantier, apoi a urmat școala de acar și ulterior școala de impiegați.

„Mi-a plăcut întotdeauna meseria. Tăică-meu a fost șef de echipă la șantier, am muncit și eu acolo. De acolo am făcut școala de acar, după aceea școala de impiegați și mergem cu meseria înainte.”

O barieră, un tren și o responsabilitate uriașă

Din exterior, pare simplu: bariera coboară, trenul trece, bariera se ridică. În realitate, fiecare astfel de moment presupune o succesiune precisă de operațiuni și o responsabilitate care nu lasă prea mult loc pentru greșeli.

Romulus primește de la impiegatul de mișcare comanda de închidere pentru un anumit tren, indiferent dacă este marfar sau tren de călători. Înainte de coborârea barierei trebuie să se asigure că traficul rutier s-a oprit, apoi raportează închiderea și așteaptă trecerea garniturii. La trenurile de marfă participă și la „defilarea trenului”, urmărind dacă există eventuale probleme care ar putea pune în pericol siguranța circulației.

„Închidem bariera, raportăm închiderea și așteptăm trenul până trece de noi. După aceea raportăm trecerea trenului și deschidem bariera pentru circulația mașinilor. La trenurile de marfă participăm la defilarea trenului, pentru a vedea dacă sunt neajunsuri care pot periclita siguranța circulației”, explică acesta.

„Toată lumea se grăbește”

Una dintre cele mai mari probleme nu vine însă de pe calea ferată, ci de pe șosea. Păzitorii de barieră se confruntă frecvent cu șoferi care încearcă să treacă în ultimele secunde, chiar și atunci când semnalul roșu este aprins și cumpenele au început să coboare.

„Unii șoferi sunt grăbiți în ziua de azi. Nu are nimeni răbdare, toată lumea se grăbește. Mai forțează câteodată să intre pe sub barieră să treacă, dar pe răspunderea lor”, spune Romulus Marton.

Șeful haltei, Romeo Cherecheș, confirmă problema și spune că tocmai de aceea rolul omului de la barieră rămâne unul extrem de important.

„Aici, la calea ferată, n-ai voie să greșești. Dacă ai greșit o dată, cred că a doua oară nu mai ai șansa. Responsabilitatea este foarte mare. El trebuie să supravegheze atât traficul feroviar, cât e bariera închisă, cât și traficul rutier”, spune acesta.

Potrivit lui, au existat inclusiv cazuri în care șoferii au ignorat culoarea roșie a semaforului și au continuat să înainteze chiar în timp ce bariera cobora. „Toată lumea-i grăbită, nu mai are nimeni răbdare. Trebuie să fim foarte atenți, pentru că pot urma consecințe grave.”

Aproximativ 15 trenuri pe zi

Prin Acâș trec, în medie, aproximativ 14-16 trenuri pe zi, însă numărul poate varia considerabil. Sunt zile cu zece trenuri și zile în care circulă peste 20.

Romeo Cherecheș spune că traficul feroviar a scăzut puternic după anii ’90, însă după 2010 a început să dea semne de revenire. Astăzi, activitatea feroviară din Acâș este asigurată, în mod obișnuit, de trei persoane: un impiegat de mișcare, un acar și un păzitor de barieră.

Lipsa personalului este însă tot mai vizibilă. Tocmai de aceea angajați precum Romulus Marton sunt detașați din alte zone pentru a acoperi turele rămase libere.

Ger, ploaie, caniculă și ture de noapte

Meseria nu înseamnă doar coborârea și ridicarea barierei. Noaptea, între două trenuri, liniștea poate dura ore întregi. Iarna, păzitorul trebuie să curețe zăpada din pasaj și de pe aleile din jurul cabinei, iar când vine trenul trebuie să fie afară indiferent de vreme. „E foarte greu. Ești afară aproape tot timpul. Când e defilarea trenului trebuie să stai afară: e ger, plouă, ninge. Și pe caniculă tot așa”, spune Romulus.

Cu toate acestea, vorbește despre meserie fără să se plângă. Pentru el, partea frumoasă rămâne contactul cu oamenii și legătura creată în timp cu colegii.

„Dacă-ți place, te îndrăgostești de meserie. Meseria trebuie respectată, în orice domeniu ar fi. Să vii din plăcere la muncă și să mergi tot din plăcere acasă. Mie îmi place meseria asta, de aia am ales-o și o practic.”

O instalație veche de peste 80 de ani

Bariera din Acâș are și ea propria poveste. Potrivit șefului haltei, instalația este din perioada interbelică și ar fi fost fabricată în jurul anilor 1939-1940, după o tehnologie germană.

După mai bine de opt decenii, mecanismul ar urma însă să fie înlocuit. Romeo Cherecheș spune că modernizarea trecerilor la nivel este deja în desfășurare în rețeaua feroviară, iar barierele deservite permanent de oameni dispar treptat, fiind înlocuite cu instalații automate.

„Barierele sunt pe cale de dispariție pentru că s-a început modernizarea lor. Cred că s-au modernizat în jur de 150-160 de treceri la nivel prin înlocuirea personalului existent cu instalații automate”, spune acesta.

La nivelul regionalei mai există, potrivit estimării sale, câteva zeci de astfel de posturi, iar la nivel național ar mai fi câteva sute.

Bariera din Acâș ar putea fi automatizată în următorii ani

Și instalația din Acâș ar urma să intre în procesul de modernizare. Șeful haltei spune că, din informațiile pe care le are, înlocuirea actualului sistem cu unul de generație nouă ar putea avea loc într-un interval de unul-doi ani, fiind indicat anul 2027 ca reper.

Asta nu înseamnă neapărat că oamenii care lucrează astăzi la bariere vor rămâne fără locuri de muncă. Aceștia ar urma să fie relocați acolo unde mai există posturi sau recalificați pentru alte meserii din sistemul feroviar.

„Păzitorii de barieră vor fi relocați în alte locuri unde mai sunt sau vor fi recalificați pentru meserii de acar ori în alte ramuri de la calea ferată”, explică Romeo Cherecheș.

„O să-ți lipsească munca și o să-ți lipsească colegii”

Romulus Marton știe că, mai devreme sau mai târziu, barierele precum cea din Acâș vor deveni automate. Nu privește schimbarea cu teamă. Spune că, dacă postul va dispărea, va urma o altă calificare sau va merge acolo unde va fi nevoie de el.

Dar atunci când vorbește despre ultima zi petrecută lângă barieră, răspunsul se schimbă.

„Din moment ce te obișnuiești cu munca, o să-ți lipsească munca. Și, pe lângă muncă, o să-ți lipsească colegii, pentru că se formează o legătură între colegi. Cu bune, cu rele, treci peste. Când o să fii la pensie, o să-ți fie dor să te întâlnești cu un coleg sau să mai vezi meseria câteodată.”

Pentru moment, însă, bariera de la Acâș încă se ridică și coboară sub ochii unui om. Iar în spatele unui gest aparent banal stau ore de așteptare, frig, căldură, atenție și responsabilitatea ca, de fiecare dată, trenul și șoseaua să nu se întâlnească niciodată.