Restaurant Aurora
Grădina de vară a hotelului Aurora a fost vizată pentru noul episod al rubricii „Unde mâncăm?” Avem totuşi dubii, dacă să intrăm sau să facem cale întoarsă, însă hotărâm să rămânem. De îndată ce intrăm, retina oculară ne este agasată de betoanele din grădină: mese din betoane, amplasate între alte betoane, de fapt cam totul în jurul nostru era alcătuit din betoane. Localul are un aer din epoca Ceauşistă, însă preţurile sunt cât se poate de actuale, ba am putea spune chiar “de centru”, şi plătim inclusiv felia de lămâie din apa plată.
Aşadar, ne aşezăm la masă şi încercăm să facem abstracţie de imaginea plină de reminiscenţe de pe vremea comunismului ce ni se înfăţişează. Ne uităm prin meniu să vedem ce comandăm, ne ia destul de mult timp să ne hotărâm, întrucât sunt destul de multe feluri de mâncare prezentate şi avem un singur meniu, deşi terasa e aproape goală. Între timp comandăm de băut: un Sprite şi o apă minerală. Într-un final reuşim să ne decidem şi asupra mâncării. Colegul meu comandă specialitatea casei, un “cotlet de porc a la Aurora cu garnitură”, iar eu vreau crochete din ciuperci, însă nu ştiu ce garnitură să aleg, vreau ceva fără carne. Vizibil deranjat de faptul că alegem greu mâncarea, după mai multe insistenţe, ospătarul îmi sugerează caşcaval pane şi accept sugestia lui.
În timp ce aşteptăm să ne vină comanda atenţia ne este atrasă de un zgomot ciudat ce venea dinspre gardul de lângă noi. Ne uităm şi observăm o pisică, care făcea echilibristică. Sunt mai atent la detalii şi observ că deasupra capului colegului este un păianjen, sub masă aceeaşi poveste. De asemenea, copertina de plastic de deasupra era destul de murdară…totuşi, acestea se mai pot şterge măcar din când în când.
Urmează un moment destul de neinspirat, acela de a merge la baie înainte de a mânca. De cum intru în toaletă dau de un miros insuportabil, care îmi taie instant pofta de mâncare. Un miros mai greţos decât o toaletă de la ţară. La bărbaţi nu exista săpun, nici şerveţele, iar uscătorul de mâini nu funcţiona.
Mă reîntorc la masă, mai aşteptăm câteva minute până să vină mâncarea, între timp ne uităm la Realitatea TV, postul de televiziune care rula pe plasma amplasată în interiorul curţii. Iar este analizat Băsescu, ni se cam face silă de aceleaşi discuţii, de ce nu îşi face publice şeful statului analizele. Trebuie să recunosc că nu mă interesează deloc starea de sănătate a preşedintelui. În sfârşit, vine şi ceea ce am comandat. Felurile de mâncare arată destul de bine, iar mirosul este unul îmbietor.
Mâncăm. Ceea ce ni se aduce trebuie să recunosc că este destul de bun. Din punctul acesta de vedere nu avem ce să reproşăm, însă atitudinea de „securist” a ospătarului ne cam deranjează. De fiecare dată când trecea pe lângă noi avea aceeaşi privire, vrednică de un demn reprezentant al securităţii comuniste. Privire dreaptă, rece, parcă de supraveghetor.
Dacă vreţi să retrăiţi atmosfera comunistă, vă recomandăm să mâncaţi la restaurantul Aurora, locul în care timpul parcă a stat în loc. Aproape totul a rămas neschimbat, prototipul comunist, cu multe betoane şi probabil că şi acelaşi personal.
Mâncarea primeşte o bilă albă, însă locul, toaleta, atmosfera şi atitudinea a ospătarului primesc bile negre.
Nota finală 46,75 lei: cotlet porc Aurora – 16.50 lei, garnitură asortată – 5,75 lei, salată – 3,7 lei, caşcaval pane – 5,85 lei, crochete din ciuperci – 5,85 lei, pâine – 1,5 lei, lămâie – 0,6 lei, Sprite – 3,5 lei, apă minerală 0,5 l – 3,5 lei (deşi am primit apă minerală la 0,33 l).
