La Conac
De data asta am luat prânzul târziu sau cina prea devreme într-o locaţie pe care vroiam de ceva vreme să o vizităm. Am trecut de multe ori pe lângă ea, de la şosea pare primitoare şi chiar se potriveşte denumirea de conac.
Restaurantul La Conac din Botiz pare a fi o locaţie ideală de a prânzi sau a cina undeva în afara oraşului, dar, totuşi, relativ aproape. Decizia a fost una de moment. Am intrat în curte, iar parcarea era goală. Am crezut că restaurantul este închis, dar suntem informaţi de o persoană pe care am întâlnit-o în curte, că este deschis. În restaurant nu era niciun client. Ne aşezăm la o masă și pornim laptopul pentru a pune de urgență o știre. Există wireless, doar că e parolat. Ospătarul spune că este pentru clienți, și se gândește, se gândește, iar după o vreme zice să își amintește parola. Bine-nţeles că parola nu e bună…
Chelnerul ne aduce meniurile odată cu băuturile comandate. Ne-am amuzat de specialităţile de „Creer” scrise în meniu. Comandăm: „Creer ” pane cu cartofi „paprikaţi” şi murături asortate şi cotlet „la Conac” (120 g cotlet, 50 g creer, ou, ceapă, 30 g şuncă), tot cu murături.
Având în vedere că eram singurii clienţi din restaurant la acea oră comanda a venit cam greu, dar nu ne deranjează dacă se regăseşte în calitatea mâncării. În timp ce ne aşteptam preparatele ne „delectăm” simultan cu Ştirile de la ora 5,00, de la ProTv (ne amintim de Crenguţa) şi muzica restaurantului (Modern Talking, Gipsy Kings şi alţii pe care deja i-am uitat). În anumite momente, la ştiri mai senzaţionale, personalul restaurantului era pur şi simplu absorbit de relatările reporterilor. Crime, violuri, poveşti…
Pofta de masă dispare instant.
La un moment dat, apare un bărbat între două vârste care avea o problemă cu uşa de la intrare. În încercarea lui de a repara (nu cunoaştem defecţiunea) a deschis-o şi închis-o de cel puţin 50 de ori. De uşă mai erau lipiţi şi nişte clopoţei. Chiar dacă eram câţiva clienţi, omul îşi făcea conştiincios treaba, repara uşa. Aşadar, pe lângă Ştirile de la ora 5,00, muzica din boxe, mai ascultam şi trântitul uşii de la intrare în tandem cu clinchetul de clopoţei.
Suntem serviţi prima dată cu murăturile asortate (castraveţi, varză, gogoşari) ca pe urmă să ni se aducă preparatele comandate. Creierul pane a fost relativ cam sec, nu aş putea să spun ce îi lipsea, iar cartofii paprikaţi nu au fost suficient fierţi deoarece am găsit bucăţele cam tari. Recunosc că nu fost alegerea ideală a garniturii, cartofii nefiind printre preferaţii mei, în schimb, murăturile au avut acel gust dulce – acrişor ideal, care s-a asortat perfect cu creierul pane.
Specialitatea casei primeşte notă de trecere, nu putem spune că a fost ceva extraordinar de bun. Creierul de peste cotlet a lăsat ceva zeamă, dar a fost acceptabil.
Nota finală: „Creer pane” – 10 lei, cartofi paprikaţi – 4 lei, „cotlet La Conac” – 14 lei, cartofi piure – 4 lei, 2 salate – 8 lei, o cafea – 3 lei, o apă plată – 2,5 lei.
Notă finală 45,5 lei.
