Construită la începutul sec. XIX, moara a fost de mai multe ori reparată, şi totuşi elementele constructive de bază au rămas aceleaşi. Ultima intervenţie asupra casei s-a făcut în 1941, când s-au construit o cameră de locuit şi un târnaţ cu foişor, sub această formă regăsindu-se şi în prezent.
Construcţia morii cu casa de locuit este clădită pe o fundaţie de piatră de râu şi piatră spartă. Pe această fundaţie este aşezată o talpă groasă de stejar pe care sunt clădiţi pereţii din bârne. Acoperişul este în două ape; învelitoarea iniţială era din paie, însă după ultima reconstrucţie casa a fost acoperită cu ţiglă.
Compartimentarea clădirii este următoarea: partea funcţională a morii este în partea din faţă a casei; în subsolul acestei încăperi se află mecanismul cu roţile dinţate din lemn şi pietrele de moară; la nivelul solului se află un podium din scânduri unde se ţin sacii cu grâu sau porumb, de unde printr-o pâlnie de lemn se introduc boabele care sunt dirijate între pietrele de moară. Tot aici se ţin şi sacii cu măciniş.
Lângă camera morii se află o încăpere mai mică destinată supravegherii şi vămuirii produselor. În partea din spate a construcţiei este casa de locuit a morarului. Tinda casei oferă acces la mecanismul morii, la camera morarului, la casa de locuit şi o ieşire în spatele casei. La exterior, mecanismul morii este format din paleta morii acţionată de apă din vale. Apa este dirijată printr-un jgheab colector şi volumul de apă este controlat de un stăvilar.
Moara de apă din Cămârzana este singura moară care mai funcţionează pe Valea Lechincioarei şi este proprietatea lui Văsălie Ion.
Sursa: Consiliul Județean Satu Mare
