Perseidele ajung la momentul maxim în anul 2019 în noaptea dintre 12 și 13 august, conform specialiștilor de la NASA.
Astronomii de la Observatorul ”Vasile Urseanu” explică cum se formează fenomenul și când este cea mai bună perioadă de observare.
În luna august, în 11, 12 sau 13 se produce maximul curentului Perseide. Este cel mai celebru curent de meteori, pentru că perioada în care pot fi văzute se suprapune cu concediile și cei mai mulți oameni pot sta până târziu să privească cerul. Acest curent produce între 50 şi 80 de meteori pe oră, existând şi ani când activitatea este mai numeroasă, informează Digi 24.
În mitologia greacă, Perseu era fiul Danaei și al lui Zeus, care pentru a ajunge la aceasta, a luat forma unei ploi de aur. Momentul de glorie a lui Perseu a fost cel în care a înfruntat cu mult curaj și dibăcie Gorgonele. Pus în dificultate de faptul că privirea Meduzei poate transforma pe oricine în stană de piatră, acesta s-a folosit de scutul primit de la Atena. Privind reflexia gorgonei în scut, Perseu a reușit să-i taie capul, ieșind învingător din această aventură primejdioasă. De fapt legătura cu figura mitologică este întâmplătoare pentru că meteorii au primit numele de la constelația Perseu, din dreptul căreia își fac apariția. Dar între constelație și acest curent de meteori nu este nicio legătură. Pentru Perseide perioada de activitate este între 17 iulie și 24 august. În această perioadă se pot observa, pe lângă meteorii ce nu aparțin unui curent (sporadici), și meteori ce par că vin din constelația Perseus, potrivit Mediafax.
Conform informațiilor oferite de Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”: ”Fenomenul de stea căzătoare este arhicunoscut. Dâra luminoasă de pe cer este lasată de o particulă sub 1 mm diametru care aprinde aerul când intră în atmosfera Pământului. Pentru o fracțiune de secundă vedem acest fenomen, denumit de astronomi meteor. Particula de praf cosmic care arde în atmosferă se numește meteoroid, iar pietroiul care uneori cade pe Pământ se numește meteorit. Toate aceste particule de praf vin de la cometa 109P/Swift-Tuttle, care, când trece pe lângă Soare, sublimează şi praful cosmic prins în nucleul îngheţat este eliberat în spaţiu.”