Sătmăreanul Daniel David a reuşit să transforme dispozitivele high-tech în unelte pentru tratarea unor afecţiuni sau în elemente utile persoanelor cu deficienţe de vedere.
Profesorul universitar care tratează fobiile românilor cu ajutorul realităţii virtuale
Daniel David a plecat din România pentru a studia la prestigioasa instituţie Mount Sinai School of Medicine din New York, în domeniul medicinei comportamentale, iar între anii 2000 şi 2007 a locuit mai mult în SUA decât în ţară. S-a întors însă în Cluj-Napoca, iar de ceva vreme este profesor de ştiinţe cognitive clinice la Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) –, dar şi coordonatorul unui proiect unic în România.
„M-am întors în ţară deoarece rectorul de atunci al UBB mi-a spus că voi putea construi o şcoală de psihologie clinică şi psihoterapie (care nu exista în România, aceste specialități fiind atunci cuprinse în domeniul mai general al psihologiei). Aveam aşadar şansa să lucrez în şcoli deja consacrate în SUA sau să construiesc una nouă în România. Am ales varianta a doua”, mărturiseşte profesorul universitar, care este şi prorectorul UBB pentru cercetare, competitivitate-excelenţă şi publicaţii ştiinţifice.
Însă nu a renunţat de tot la legăturile sale cu SUA, unde mai merge din când în când. Este ancorat şi în mediul academic american, fiind profesor asociat la Icahn School of Medicine at Mount Sinai, New York, SUA şi directorul pentru cercetare al prestigiosului Albert Ellis Institute, New York, SUA.
Afecțiunile psihologice ale românilor, tratate în laboratorul de realitate virtuală
Cluj-Napoca a fost locul în care şi-a îndeplinit visul. Daniel David a deschis, în cadrul Universității Babeș-Bolyai, un laborator de realitate virtuală, prin intermediul căruia tratează afecțiunile psihologice ale românilor. E vorba despre un Institut Internaţional de Psihoterapie, primul în România şi chiar printre primele la nivel internaţional, care a implementat pe scară largă tehnologia în cadrul psihologiei clinice, consilierii şi psihoterapiei.
El consideră că tehnologia reprezintă doar o dezvoltare instrumentală în cadrul psihoterapiilor clasice, mai ales al celei de tip cognitiv-comportamental.
Un exemplu poate fi cel al copiilor cu tulburări de spectru autist. Aceştia nu învaţă, precum ceilalţi copii neafectaţi de această condiţie clinică, de la adulţi prin imitaţie/modelare abilităţile sociale/de comunicare de bază. Ei sunt însă foarte deschiși spre instrumente şi agenţi artificiali. „Atunci a apărut ideea că, dacă aceşti copii nu învaţă abilităţile sociale de la adulţi, s-ar putea să le înveţe de la roboţi”, spune profesorul.
Laboratorul din Cluj este o combinaţie interesantă între tehnologie şi psihologie, realitatea virtuală şi robotică, unde sunt tratate diverse fobii.
„La fel ca în alte ţări, cele mai frecvente fobii ale românilor sunt cele legate de frica de animale (de exemplu, câini sau păianjeni). Pe lângă fobiile specifice, există fobia socială (de pildă, frica de a vorbi în public) şi agorafobia (frica de reacţii anxioase în spaţii unde omul nu are controlul acestora). Toate sunt însă tratabile”, susţine Daniel David.
Daniel David studiază domeniul medicinei comportamentale la Mount Sinai School of Medicine din New York
Pe lângă activităţile de tratament şi cercetare, proiectul profesorului mai are o latură de dezvoltare. Studenţii au acces la acest laborator, iar foarte multe teze de master şi de doctorat sunt realizate cu ajutorul infrastructurii Institutului. E clar că acolo se înfăptuiesc lucruri extraordinare, iar proiectul reprezintă dovada că se poate face cercetare la nivel înalt şi în România. Numai că trebuie să trebuie să muncești foarte mult şi să te bați cu morile de vânt ca să creezi un proiect inovator la noi.
„Trebuie să lucrezi dublu decât ai face-o în SUA, spre exemplu, şi să fii foarte rezistent la frustrarea derivată din întâlnirea aproape sigură cu birocraţia, prostia, invidia/răutatea şi debandada. Sigur, aceste lucruri există peste tot, dar la noi sunt cronice, accentuate şi au cangrenat sistemul de educaţie, şi prin el toată ţara, – doar sistemul de educaţie produce specialiștii din diverse domenii şi profesorii care ne învaţă apoi noile generaţii –, condamnându-ne astfel la sărăcie şi înapoiere”, mai spune profesorul.
Sursa: revistacariere.ro
