Ultima actualizare: ieri, 22:22

Locale

FOTO. Funka la Ardud! Șvabii au dat foc unei cruci înalte pentru alungarea spiritelor rele

Sărbătoarea şvăbească numită “Funka” a avut loc sâmbătă, 10 februarie, la Ardud, în organizarea FDG în parteneriat cu autoritățile locale.
După săvârşirea Vecerniei, toţi şvabii ardudeni și nu numai s-au adunat pe câmp, la ieşirea din Ardud spre Gerăuşa, au intonat cântece religioase și au aprins un foc mare şi au aruncat discuri din lemn în flăcări, numite şaibe. După obicei, localnicii au dat foc unei cruci înalte din lemn şi paie, pentru alungarea spiritelor rele din zonă şi a iernii.
Conform tradiţiei, crucea trebuie să fie doborâtă de flăcări, iar odată ajunsă la pământ, ea va aduce noroc şi prosperitate pentru locuitorii zonei care se află în partea de oraş înspre care a căzut.
Ritualul a fost urmat de o petrecere în sala de festivități a orașului Ardud unde s-au prezentat programe artistice și s-au servit bunătăți șvăbești.

17 comentarii

  1. Varu Răspunde

    Cred că de fapt și-au bătut joc de crucea lui Isus.Se vede că sunt urmașii lui Hitler.

  2. Varu Răspunde

    Ești de-al lor și tu.

    • Varu borat Răspunde

      Iar tu esti un retardat. Daca nu-ti place aici unde sunt mai multe minoritati du-te de unde ai venit. Acolo-s numai romani si tigani romani. Fain, pentru tine. Cine te-a chemat aici daca nu ai loc de altii? Urca-te pe tren si tipa sarma. Exact cum a fost cand ai venit. Du-te invartindu-te.

  3. Varu Răspunde

    Datul foc la cruce este un obicei barbar și satanist.

    • H&R Răspunde

      Iar furtul și hoția… ? Sport național de România?
      Întreb pentru un prieten.

      • 🤔 Opa! 🤔 Răspunde

        😀😀😀😀😀😀 LIKE!

      • 😮😮😮 Răspunde

        @H&R, dacă ai făcut armata știi bine că acolo așa se zice că nu se fură ci doar se completează. Acum vrei să nu mai practice sportul tradițional din moș strămoș????? Îndeletnicirea asta l-a supt cu laptele matern. Sau patern?????? 🥴😵😉 Cine suntem noi ca să-l împiedicăm în asta????

    • Darwin Răspunde

      Și focul ca atare este de la Satana? Că așa ți-a zis popa? Arde-te-ar focul. Ptiu. 😮

  4. Gheorghe Răspunde

    he,he,he fugeau spiritele rele mancand pamantu.N-o sa mai fie picior de spirit rau prin tot ardealu,ba si peste Tisa s-a imprastiat aceast fum de la crucea(lemnul de blestem)aprinsa de ardudani.Tinuta de ku-kux-klan este faina,spune multe.Dati mai baieti cu ce vreti numai sa scapam de duhurile cele rele ca tare mult rau fac….piei satana duh rau si fugi din ardud…poate ca so aoprit prin Madaras(duhurile rele)sau o luat-o spre Ratesti?…..mare atentie cei care traiti prin zona,inchideti gemurile si usile cu cheia ca duhurile rele intra pe gaura cheii si se aseaza taman in om…he,he,he sau in porci?

  5. 😉😉😉 Răspunde

    @Hehe, io zîc Ghiuri ca ‘nainte să te culci uită-te sub patul tău că poate acolea s-au pitit. Sau mai bine io zîc să pui pe careva să se uite ‘nainte să-ți ceteaqscă poveștile de seară cu monștrii și cu zâne.😉

  6. Gheorghe Răspunde

    😉😉😉 sezi bland mai zambaretule ca am io grija de asta.Mai problematic cu cei care si-au pus lepedieul(ceraceaful)in cap si au aprins crucea crezand ca astfel vor scapa de draci.Apoi pe urma s-au pus pe chefuit de bucurie ca au scapat de draci?Manifestari primitive care se practicau acum n,spe mii de ani cand cei care se speriau de umbra lor aduceau jerfa zeilor si-si faceau taieturi in corp cerand bunatati si cate si mai cate.No da fiecare cu gusturile lui.

    • 😉😉😉 Răspunde

      Mai bine hai să nu povestim de primitivisme. Că dacă încep să mă orientez către o anume parte a societății bugăt găsești de astea prea bine înrădăcinate. Începe cu hai să punem ceva roșu pe nou născut pentru ptiu deochi și multe alte bazaconii încheind cu pupatul cioantelor. Așa că stai blând și fă curat la tine în curte. Habar nu ai de originea lucrurilor care s-au petrecut dar dai cu părerea. Fii băiat bun și bagă măcar o căutare cu sfântul goagăl și apoi mai vorbim. Sau întreabă un prieten, poate ai pe unul cu ceva neamuri prin zonă. Pardon, am uitat. Și tu ești venit cu sârma. Pardon.

    • H&R Răspunde

      @Gyuri . Cum stai cu Pastele? Daca stii de unde si pana unde se tine si se tinea inainte de Iisus si dupa.

      • History Răspunde

        @H&R. Cutumele pseudoștiințifice ortodoxe așa decretează că dacă după calcule aprofundate Paștele ortodox cade în aceeași dată cu Pesah-ul evreiesc atunci automat sărbătoarea ortodoxă se decalează cu o săptămână. Că doar nu o să se sărbătorească deodată, nu? Cam atât despre povestea cu toleranța legendară a cuiva. Și asta cu toate că Pesah-ul semnifică absolut altceva pentru ei și bineînțeles nu are nici o treabă cu Răstignirea și cu Învierea. Cam atât despre ce li se bagă forțat la unii în cap. Pesah-ul semnifică eliberarea din robiea egipteană și ieșirea din Egipt a poporului condus de Moise. Este trist totuși că sunt destul de mulți spălați pe creier care înghit pe nemestecate orice. Ca o turmă veritabilă behăitoare. Crăciunul de aceea pică deodată pentru că regele României s-a supărat și a dat un decret regal în acest sens la vremea respectivă ca să fie deodată cu occidentul de unde se trăgea și el. Că nicici nu încep să povestesc despre saturnaliile romane sau de cultul lui Mythras că deja e prea mult. Dealtfel Mythras avea în Dacia romană vreo 250 de biserici (era cultul preferat în rândul legionarilor și implicit a soldaților romani), că avea 12 discipoli (apostoli), povestea cu cina cea de taină, că a murit și a reînviat nici nu mai zic. Nu vi se pare cunoscut? Cam atât despre cine și ce spune și ce este adevărat și ce este altceva.

        Crăciunul, cea mai cunoscută dintre sărbătorile creştine, care marchează naşterea lui Iisus Hristos, este celebrat în lumea întreagă în fiecare an pe 25 decembrie.
        Sărbătoarea există din secolul al III-lea, în timp ce Moş Crăciun, bătrânul bonom şi bărbos, îşi face apariţia în secolul XIX. Crăciunului îi sunt asociate tradiţii şi ritualuri dintre cele mai diverse.

        De unde vine Moş Crăciun? Dar Sfântul Nicolae?
        Personajul Moş Crăciun a apărut destul de târziu, la mijlocul secolului al XIX-lea, în Statele Unite, ca urmaş îndepărtat al sfântului Nicolae, care, deşi mult mai bine atestat istoric, are în jurul său o legendă care depăşeşte cu mult ceea ce istoricii ştiu cu certitudine despre el.
        Sfântul Nicolae a fost episcop al oraşului Mira din Asia Mică, în secolul al IV-lea e.n., şi ar fi fost încarcerat în timpul persecuţiei lui Diocleţian – cea mai severă dintre persecuţiile împotriva creştinilor din timpul Imperiului Roman.
        Se pare că a participat la marele conciliu de la Niceea (în anul 325 e.n.), organizat pentru a stabili cu certitudine identitatea lui Iisus, ca fiu al lui Dumnezeu, cu scopul de a opri arianismului (învăţătură creştină din secolul al IV-lea), care o punea sub semnul întrebării.
        Venerat în Orient (în special în Grecia şi Rusia), a devenit venerat şi în Occident începând din secolul al XI-lea, după ce oraşul Mira a căzut în mâinile musulmanilor, iar relicvele sale au fost aduse la Bari. Cam acestea sunt faptele istorice cunoscute despre el.
        Însă legenda care îl înconjoară pe sfântul Nicolae este mai mare. În Franţa există şi un cântec celebru, intitulat ”Legenda celor trei copii” – care au fost măcelăriţi şi puşi la saramură de proprietarul unui han, pentru a servi apoi carnea lor în farfuriile clienţilor hanului.
        Sfântul Nicolae, care trecea din întâmplare pe acolo, i-a readus pe copii la viaţă. De atunci, a devenit patronul şcolarilor. Este şi patronul marinarilor, în virtutea altor miracole ce i-au fost atribuite.

        Sfântul Nicolae şi Moşul cu biciul
        Iconografia religioasă este foarte bogată în reprezentări ale miracolului celor trei copii, care îl prezintă întotdeauna pe sfântul Nicolae cu o mitră pe cap şi o cruce în mâna dreaptă.
        Însă imaginaţia populară a vrut ca el să fie mereu însoţit de un măgar, alb sau cenuşiu, şi aducând cadouri. Într-adevăr, în ziua sărbătoririi sale, pe 6 decembrie, în Marea Britanie, Olanda, Germania, Flandra, nordul şi estul Franţei, dar şi în ţările din Europa de Est, copiii îşi curăţă cu mare atenţie pantofii, îi dau cu lac şi îi lasă la gura sobei, deoarece în acea noapte vine Moş Nicolae şi le aduce cadouri.

        Vezi și MESAJE de SFÂNTUL NICOLAE. URĂRI și felicitări

        Însă el aduce daruri doar copiilor cuminţi, iar bucuria copiilor este mereu asociată cu acest ”examen”, care îi face să fie foarte cuminţi zilele ce preced sărbătoarea.

        Legenda nu se opreşte aici, iar atunci când Moş Nicolae bate la uşa casei, el este mereu urmat de Moşul cu biciul, Knecht Ruprecht (numele său din Germania) sau Père Fouettard (numele său din Franţa), un călugăr aspru, îmbrăcat în negru, care poartă sacul cu cadouri şi un baston cu care îi pedepseşte pe copiii răi.

        Tranziţia de la sfântul Nicolae la Moş Crăciun
        Începând din secolul al XVI-lea, în Germania şi în celelalte ţări şi regiuni menţionate mai sus, se cultivă legenda şi sărbătoarea lui Moş Nicolae care aduce cadouri.

        Însă, odată cu timpul şi cu evoluţia practicilor religioase de Crăciun, dar şi sub efectul interdicţiei pe care Biserica a emis-o referitoare la deghizarea în episcop, sfântul Nicolae şi-a pierdut puţin câte puţin atributele sale de episcop, pentru a deveni Weihnachtsmann – Moş Crăciun pe care îl cunoaştem în zilele noastre.

        Moş Crăciun – un bătrân bonom, bucălat, burtos şi bărbos
        Nu sunt cunoscute data naşterii, nici originea exactă a lui Moş Crăciun. A apărut misterios în secolul al XIX-lea. Sfântul Nicolae, debarasat de mitră, de bastonul şi de măgarul lui, apare în 1822 într-un poem pe care un teolog american l-a scris pentru copiii lui: ”Vizita sfântului Nicolae, în Ajunul Crăciunului”.

        În 1863, acel poem a fost ilustrat. Sfântul Nicolae a luat de atunci trăsăturile unui bonom zâmbitor, bucălat, burtos şi bărbos, pe care îl cunoştem în zilele noastre, îmbrăcat cu o pelerină şi o pălărie roşie şi zburând prin aer în fruntea unei sănii trase de reni.

        Astfel s-a născut Moş Crăciun şi i-a fost hărăzită o carieră îndelungată, apărând pe cărţi poştale, în vitrine şi în marile magazine, iar uneori pe coşurile caselor.

        Dar şi în visele copiilor, care ezită să renunţe la legendă şi să devină adulţi, pentru că vor să creadă încă un an în povestea moşului aducător de cadouri.

        SĂRBĂTOAREA CRĂCIUNULUI
        Sărbătoarea naşterii lui Iisus Hristos există din secolul al III-lea în lumea creştină. Însă care a fost motivul care a stat în spatele alegerii datei de 25 decembrie?
        În realitate, primele sărbători de Crăciun se derulau nu doar pe parcursul unei zile, ci timp de mai multe zile, într-o perioadă care începea din luna noiembrie şi dura până în ianuarie.
        Alegerea acestei perioade a ţinut de o strategie a Bisericii, ce a permis dispariţia vechilor obiceiuri şi tradiţii păgâne, care au fost înlocuite cu una dintre cele mai importante sărbători ale creştinătăţii: naşterea Domnului.

        Saturnaliile romane
        Cu mult înainte de naşterea lui Hristos, romanii celebrau Saturnaliile din 17 până pe 24 decembrie.
        Saturnaliile erau sărbători care celebrau zeul Saturn, echivalentul roman al zeului grec Kronos.
        Înlănţuit de Zeus pentru că şi-a devorat copiii, Kronos, eliberat, s-a refugiat în Italia, unde a adus prosperitate – ”Epoca de aur”. Pentru toţi romanii, el a devenit Saturn, zeul semănăturilor şi al agriculturii.
        Saturnaliile au devenit sărbătoarea libertăţii redescoperite de către toţi.
        În timpul Saturnaliilor, clivajele sociale dispăreau, iar rolurile puteau fi inversate.
        Sclavii luau locul stăpânilor pe care îi serveau. O amnistie judicară era declarată pe toată durata sărbătorii, fapt ce dădea naştere unor excese de tot felul.
        Casele erau decorate cu frunze şi ramuri, în onoarea zeului agriculturii. Biserica a combătut însă aceste sărbători şi a sfârşit prin a le interzice la sfârşitul secolului al IV-lea.
        Epifania din zilele noastre este ”moştenitoarea” străvechilor Saturnalii.

        Mithra, zeul luminii
        Mithra este o divinitate de origine iraniană, fiind zeul luminii şi al adevărului. Soldaţii romani convertiţi la cultul lui Mithra l-au răspândit în întregul Imperiu Roman.
        În 25 decembrie, care era şi noaptea cea mai lungă din an, un taur era sacrificat în onoarea lui Mithra, iar acea sărbătoare purta numele ”Sol Invictus” (”Soare neînvins”).
        Timp de mai multe secole, cultul lui Mithra a opus o rezistenţă puternică creştinismului în întreaga Europă, din Marea Britanie şi până la gurile Dunării.

        Vă rog foarte frumos pe cei care sunt leșinați de propria importanță să se abțină de la comentarii de genul pentru că din cauza educației precare debitați în spațiul public o grămadă de lucruri distorsionate. Mai bine rămâneți la ce vă pricepeți, ceva de genul măturatul străzii sau munca pe bandă în trei schimburi. Bine?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.